Ligamentele încrucișate sunt situate central în interiorul genunchiului. Ele au un rol important în stabilizarea articulației genunchiului în timpul activității fizice. Ele sunt denumite astfel deoarece se încrucișează la propriu în articulație. Împreună cu componentele osoase ale articulației și meniscurile, ghidează mișcarea
genunchiului.
Dacă un ligament încrucișat este rupt, biomecanica normală a articulației este modificată. Celelalte ligamente și mușchii pot prelua doar parțial funcția ligamentului rupt. In consecință evoluția spre uzură este mai rapidă. Astfel, mai
devreme sau mai târziu se instalează artroza. De asemenea, pierderea unui stabilizator important al genunchiului determină o instabilitate a genunchiului care poate limita în grade variate nivelul de activitate fizică al pacientului. La anumite mișcări pot să apară fenomene de scăpare, instabilitate dureroasă a genunchiului, asociate cu încărcarea anormală a cartilajului articular și meniscurilor care se pot deterioara.
Ruptura ligamentului incrucișat anterior este cauzată de un traumatism. De regulă, mecanismul de producere constă întro mișcare de răsucire efectuată în timpul unei activități sportive.
Ruptura ligamentului încrucișat anterior este cea mai frecventă leziune ligamentară a genunchiului, în timp ce ligamentul încrucișat posterior se rupe foarte rar.
Diagnosticul rupturii ligamentului încrucișat anterior se bazează în primul rând pe istoricului pacientului (anamneză) și examinarea clinică a articulației genunchiului. În plus, se folosesc metode de diagnostic imagistic, cum ar fi rezonanță magnetică care completează informația referitoare la genunchiul accidentat.
În cazul în care ligamentul încrucișat este rupt, articulația genunchiului poate fi stabilizată printr-o procedură artroscopică. Aceasta se efectueză de regula după remiterea simptomatologiei acute. Intrucât ligamentul încrucișat nu se vindecă decât în situații excepționale, resturile rămase nu mai sunt funcționale și necesită înlocuire. Pentru aceasta se utilizează de regulă unul sau două tendoane de același pacient, care se prepară într-o manieră specifică și apoi se plasează în articulația genunchiului în același loc pe care îl ocupa ligamentul încrucișat nativ.
Această operație de înlocuire este dificilă din punct de vedere tehnic și ar trebui să fie efectuată numai de către un chirurg experimentat, specializat în astfel de intervenții. Această intervenție necesită cunoașterea profundă a articulației genunchiului, experiența în chirurgia artroscopică precum și aparatura de înaltă performanță.
Argumentele în favoarea unei operații de ligament încrucișat (ligamentoplastie), metoda chirurgicală, momentul operator corect, recuperarea și revenirea la sport sunt aspecte pe care fiecare pacient trebuie să le discute în detaliu cu medicul său curant. Pentru aceasta este importantă o bună comunicare doctor-pacient.
Prognosticul pe termen lung al unei astfel de operații, efectuată corect, este în general bună: stabilitatea articulației este asigurată ani de zile. Cu toate acestea, pacientul în cauză trebuie să știe că aparitia unei artroze în articulația lezată nu poate fi întotdeauna prevenită, aceasta depinzand în mod decisiv de leziunile preexistente sau de leziunile asociate (rupturile de menisc sau
cartilaj).
Recuperea postoperatorie este extrem de importantă. Pacientul trebuie să respecte întocmai recomandările chirurgului ortoped și pe cele ale specialistului în recuperare. Aceasta trece
prin mai multe etape în care se crește progresiv nivelul de activitate. Integrarea biologica a noului ligament încrucișat durează între 6 și 12 luni. Nerespectarea recomadărilor medicale
și întoarcerea prea timpurie la sport (recreațional sau de performanță) este asociata cu un risc crescut de re-ruptură.
Prin urmare, ruptura ligamentelor încrucișate este o afecțiune freventă mai ales la persoanele sportive, dar care poate fi diagnosticată și tratată cu succes dacă există un parteneriat serios
între pacient, chirurgul ortoped și specialistul în recuperare.
tel: 0269 22 77 72 sau 0269 22 77 73
