Prof. univ. dr. Smaranda Diaconescu,medic primar gastroenterologie pediatrică și pediatrie, Universitatea „Titu Maiorescu” București, atrage atenția asupra provocărilor majore din gastroenterologia pediatrică românească: număr insuficient de specialiști, lipsa liniilor de gardă pentru urgențe endoscopice și nevoia urgentă de formare dedicată. În paralel, inițiative precum conferința dedicată tranziției pacientului pediatric și proiectul regional GastRO-MD Learning Days își propun să consolideze educația medicală și colaborarea interdisciplinară în domeniu.
Care este nivelul actual al endoscopiei digestive pediatrice în România comparativ cu alte țări europene
În Europa cele mai recente date publicate sunt din 2022, în prestigioasa revistă Endoscopy International Open, și le voi trece succint în revistă. Este vorba de centre de formare din 19 țări (România nu a fost inclusă) care au participat la studiu. În 57 de centre, compartimentul de endoscopie a fost atașat secțiilor de gastroenterologie pediatrică, în timp ce în alte 23, endoscopiile pediatrice au fost efectuate în unități de endoscopie pentru adulți. Procedurile au fost efectuate de gastroenterologi pediatri în 55 de centre, în timp ce 31 de centre au raportat implicarea unui endoscopist pentru adulți și 14 a unui chirurg pediatru. Peste 90% dintre centre dispun de asistente medicale specializate în endoscopie și anesteziști pediatrici. Ca număr de proceduri (defalcat pe endoscopii superioare/inferioare/terapeutice) vorbim de extreme care variază între 2000/1100/700 până la 200/50/50.
În România endoscopia pediatrică se practică doar în centre universitare (București, Târgu Mureș, Cluj, Timișoara, Iași, Galați și mai nou, la Suceava) dar dotările sunt neuniforme, ca și resursa umană. Asta și pentru că suntem foarte puțini la nivel național. În centrele cu activitatea cea mai intensă se ajunge undeva pe la 500-600 de proceduri anual, poate un pic peste. Cred că cea mai mare problemă pe care o vom avea în anii următori va fi lipsa unui personal mediu calificat, deoarece nu există cursuri de formare și perfecționare pentru asistente medicale. Fiecare centru face doar anumite proceduri, în funcție de expertiza echipei.
Ce lipsuri majore ați identificat în sistemul medical românesc în ceea ce privește îngrijirea copiilor cu afecțiuni digestive?
Numărul mic de specialiști se reflectă în disponibilitatea foarte scăzută a acestora. Și când spun specialiști mă refer la cei cu drept de parafă în gastroenterologia pediatrică. Pentru că in rest avem tot felul de “specialiști” în orice, și nu doar la medicină. Acest număr mic face ca în spitalele publice care nu sunt universitare să nu se poată înființa secții dedicate, cel mult compartimente, cel mult mai găsim câte un medic angajat în ambulatoriu. Evident că asta este extrem de frustrant pentru părinții care se văd nevoiți să meargă sute de kilometri uneori pentru a beneficia de o consultație de specialitate, în regim gratuit, într-o unitate sanitară publică. Eu nu cred că viitorul mai aparține acelor secții “mamut”de pediatrie cum existau pe vremuri, ci unor secții mai mici, cu compartimente specializate și cu accent maxim pe ambulatoriu și spitalizarile de zi. Pentru ce să te internezi cu copilul când poțti face o ecografie și analize în policlinică? Însă, aici situația este un pic ingrată, pentru ca ambulatoriul să funcționeze în mod real ar trebui debirocratizat, pentru că niciun pacient nu va alege să ia trimitere de la medicul de familie, apoi să facă programare online, să aștepte programarea, apoi eventual să facă alta pentru investigații. Mai ales în pediatrie, unde părinții intră în panică foarte repede și accesează serviciile de urgență unde primesc toate aceste servicii (inclusiv consult de specialitate) într-un timp record deși de cele mai multe ori nu este vorba de o patologie reală de urgență. Pentru panică însă nu există “tratament”. Doar educație medicală continuă și susținută adresată familiilor pe care trebuie să o facem fiecare dintre noi, începând chiar cu anii de studenție. Rezumând, sistemul public își face într-o anumită măsură concurență singur, așa cum remarca o prietenă de-a mea, medic, cu care am avut această discuție și căreia îi mulțumesc.
Ce ar fi esențial de îmbunătățit pentru a forma mai mulți specialiști în acest domeniu?
Din păcate, deși cererea este foarte mare, oferta de specialiști este foarte mică. Am analizat informațiile de oferite de https://blog.grile-rezidentiat.ro/, un site dedicat informațiilor despre rezidențiat și am văzut că evoluția preferințelor pentru această specialitate între 2018 și 2025 a fost de la locul 64 în 2018, 47 între 2019-2021, 45 în 2022, 57 în 2023 și 2024 și poziția 49 în 2025. Iar în 2025 doar 2 (doi!) dintre candidații care au răspuns la sondaj au avut ca primă opțiune această specialitate. Adică situația nu este roz deloc, gastroenterologia pediatrică este în continuare specialitate deficitară. Poate că ar fi bună și o campanie de imagine, poate că studenții nu prea înțeleg cu ce “se mănâncă” specialitatea asta și cât de multe lucruri poți face ca gastroenterolog pediatru. Este adevărat că sunt pediatri care aleg să facă al doilea rezidentiat dar asta nu înseamnă că sistemul public va avea specialiști. Și spun acest lucru pentru că mare parte dintre ei deja sunt încadrați ca pediatri generaliști și vor practica gastroenterologia pediatrică în privat. Iar pentru părinți asta nu este neapărat o veste bună, toată lumea dorește să beneficieze de gratuitate prin sistemul public de asigurări de sănătate. Așa cum spuneam, lipsa unei predictibilități a traseului profesional este clar un factor care contribuie la un interes scăzut al absolvenților pentru această specialitate. Poate că ar trebui să facem mai multe cursuri postuniversitare, acestea nu vor oferi, de exemplu, dreptul de a face endoscopie dar ar reprezenta o oportunitate de perfecționare și de oferire către populație a unor servicii medicale mai bune. Pentru că prea de multe ori am remarcat că toata lumea se pricepe la tot, ceea ce nu este chiar așa. Dacă n-ai facut niciun atestat, supraspecializare ori specialitate nu cred că poți furniza o opinie pertinentă și un diagnostic de finețe. Poate că la un moment dat va fi reluată și formarea de endoscopiști prin intermediul atestatului de studii complementare.
Care considerați că sunt prioritățile imediate pentru optimizarea practicii de endoscopie digestivă pediatrică în prezent?
Mă tem că ce am spus acum doi ani este valabil și acum. Nu există linie de gardă pe urgențe endoscopice nicăieri. Macăr una per regiune istorică dacă ar fi și tot ar fi un pas înainte. Poate că nu sunt cazuri în fiecare noapte. Dar sunt nopți cu câte 3 sau 4 ingestii de corp străin. Și atunci, dacă poți salva niste copii de la fistule, de la perforații, de la intervenții chirurgicale și chiar de la deces, cum să nu faci asta? Nici măcar n-ar fi foarte complicat din punct de vedere logistic, în fiecare regiune sunt centre în care se practică endoscopia terapeutică, azi pui gardă într-un centru, mâine în altul, etc. Îți trebuie maximum 100 de oameni la nivel național care să facă o gardă din asta pe lună. Nu mi se pare de nerealizat având în vedere că s-au format deja niște specialiști și mai sunt și cei din garda veche. Pentru că acum, când un copil înghite ceva scriu mamele disperate pe social-media că nu știu unde să se ducă cu el sau se duc și nu e gardă.
Sper să nu ies la pensie înainte ca lucrurile să intre în normal. Despre lipsa acută de personal mediu cu care ne vom confrunta am vorbit deja.
Vă rog să ne oferiți informații cu privire la proiectele profesionale în care sunteți implicată anul acesta, și m-aș referi aici și la GastRO-MD Learning Days, dar și a doua ediție a Conferinței Naționale Tranziția pacientului pediatric către serviciile de sănătate dedicate adulților. Ce își propun aceaste dezbateri?
Voi începe prin a spune că ambele proiecte se desfășoară sub egida Societății Române de Pediatrie, condusă de D-na Profesor Doina Pleșca.
Mă voi referi întâi la “tranziție” pentru că aici suntem la ediția a doua, care va avea loc la București în data de 22 aprilie. Este vorba, așa cum arată și numele, de o conferință dedicată problemelor pe care le întâmpină un pacient pediatric cu o boală cronică dar și familia acestuia. Părinții și copiii se trezesc într-un univers complet nou, cu o sumedenie de întrebări și dificultăți. Prima ediție de anul trecut a stârnit un interes foarte mare, am avut 5200 de participanți on line, din absolut toate specialitățile de copii și adulți și din toată țara. Au fost două zile foarte pline. Anul acesta ne vedem față în față și reluăm dezbaterile, ne propunem de exemplu să avem prezentări care să se refere la bunele practici de tranziție pentru medici și alți profesioniști din domeniul sănătății interesați. Tranziția înseamnă pregătirea pacientului, a familiei și a personalului medical. Începem cu acesția din urmă, apoi..vedem. Eu cred că programe educaționale ar trebui oferite pe scară largă, că până la urmă și dacă vorbim de copii cu patologii uzuale..cine îi învață cum să-și autogestioneze sănătatea după vârsta de 18 ani?
GastRO-MD Learning Days este un proiect pilot, un proiect regional adresat medicilor preocupați de sănătatea digestivă a copiilor, adolescenților și adulților tineri din România și Republica Moldova. Am spus că este un proiect regional deoarece se va desfășura în Bucovina, la Gura Humorului în perioada 31 iulie – 2 august, pentru a sublinia deschiderea endoscopiei digestive pediatrice la Suceava. Ne-am gândit la subiecte extrem de diverse precum refluxul gastroesofagian, esofagita eozinofilică, infecția cu Helicobacter pylori, boala celiacă, tulburările funcționale digestive, boala inflamatorie intestinală, hepatitele cronice, transplantul hepatic, patologie pancreatică și biliară, constipația cronică, actualități legate de microbiota intestinală, biomarkerii fecali, utilitatea practică a testelor respiratorii în explorarea afecțiunilor digestive, precum și la demonstrații practice și ateliere hands-on de endoscopie digestivă diagnostică, terapeutică și ecografie. Nu în ultimul rând, vor fi abordate concepte moderne precum psihogastroenterologia, rolul AI în gastroenterologie, precum și alte noutăți incitante. Sperăm ca acest program, susținut de lectori de excepție să fie bine primit de cât mai mulți medici specialiști și rezidenți.
În încheiere vă rog să transmiteți un mesaj comunității academice și clinice interesate de gastroenterologia pediatrică?
Cred că tot ce am spus mai sus ar putea fi considerat un mesaj. Sper să fie și auzit.
