Profesor Cristian Serafinceanu
- Președintele Comitetului de Organizare INTERDIAB 2026
- Președinte, Asociația de Studii Reno-Metabolice și Nutriționale
Domnul profesor Cristian Serafinceanu este unul dintre cei mai reputați specialiști români în diabetologie, medicină metabolică și nefrologie, cu o carieră de peste două decenii dedicată cercetării, educației medicale și managementului pacientului cu boli metabolice complexe.
Este Președintele Comitetului de Organizare al INTERDIAB 2026, cea mai importantă conferință națională dedicată diabetului, obezității și bolilor metabolice, și Președinte al Asociației de Studii Reno-Metabolice și Nutriționale, organizație care promovează cercetarea și colaborarea interdisciplinară în abordarea diabetului și a complicațiilor renale asociate.
Domnul profesorul Serafinceanu a fost timp de ani de zile un promotor al abordării interdisciplinare reale în diabetologie, integrând cardiologi, nefrologi, endocrinologi, nutriționiști și psihologi în managementul pacientului cu diabet și risc renal. Experiența sa clinică și cercetarea științifică l-au adus în prim-planul inovării terapeutice, punând accent pe prevenția precoce, identificarea timpurie a proteinuriei și utilizarea noilor clase de medicamente cu impact major în evoluția bolii cronice de rinichi.
În acest interviu, domnul profesorul Serafinceanu vorbește despre provocările actuale din diabetologie, noile direcții în prevenție și tratament, precum și despre modul în care abordarea interdisciplinară poate transforma calitatea vieții pacienților și eficiența sistemului de sănătate.
Ce aduce nou InterDiab 2026 față de edițiile anterioare?
InterDiab 2026 aduce multe lucruri noi față de edițiile anterioare. Așa cum am spus de fiecare dată, în ultimii 10–20 de ani, diabetul zaharat și bolile de nutriție – ceea ce putem numi, într-un sens mai larg, medicina metabolică – reprezintă poate cea mai efervescentă și importantă problemă de sănătate publică la nivel mondial.
Atât prin număr, cât și prin incidență și prevalență, diabetul zaharat, obezitatea și bolile metabolice în general sunt într-o creștere abruptă. Putem vorbi deja despre o adevărată pandemie. Lucrurile sunt strâns legate între ele și nu mai putem discuta doar despre diabetul zaharat sau despre complicațiile sale în mod izolat.
Astăzi vorbim despre un sindrom cardio-reno-metabolic, în care includem obezitatea, pre-diabetul, diabetul zaharat, boala cronică de rinichi și boala cardiovasculară. Întreg acest ansamblu patologic reprezintă, fără discuție, cea mai importantă problemă de sănătate publică la nivel mondial.
Având în vedere această încărcare enormă – medicală, socială și financiară – și presiunea uriașă asupra bugetelor sistemelor de sănătate, cercetarea în acest domeniu este extrem de intensă și bine susținută. În fiecare an apar date și rezultate noi, foarte interesante.
Din acest punct de vedere, InterDiab 2026 are ca temă generală managementul acestui complex cardio-reno-metabolic și încearcă să acopere toate aceste domenii: obezitatea, diabetul zaharat și pre-diabetul, complicațiile acestora, boala cronică de rinichi și boala cardiovasculară. În plus, apar teme noi și foarte relevante, cum este legătura dintre diabet și cancer, care devine din ce în ce mai importantă, precum și abordarea obezității în contextul pandemiei globale și al managementului integrat în sănătatea publică.
Aceasta este, în esență, noutatea pe care InterDiab 2026 o aduce față de anii anteriori: o abordare mai amplă, integrată și adaptată realităților actuale din medicina metabolică.
Care este tema centrală a ediției din 2026 și de ce este ea relevantă în contextul actual al diabetologiei?
Este greu de spus că avem o temă centrală complet nouă în 2026, pentru că, de fapt, tema centrală este aceeași pe care am avut-o în toate cele 12 ediții de până acum: preocuparea constantă de a asigura un tratament și un management interdisciplinar al pacientului cu diabet zaharat.
Fie că vorbim despre diabet zaharat de tip 1, diabet zaharat de tip 2 sau despre obezitate care duce la pre-diabet și, ulterior, la diabet, obiectivul rămâne același: management integrat.
Acest lucru înseamnă cooperarea între o gamă largă de specialiști implicați în îngrijirea pacientului. De-a lungul anilor, am încercat – și cred că într-o bună măsură am reușit – să conștientizăm și să aducem alături de noi colegii din specialitățile conexe.
Nefrologii, de exemplu, știu foarte bine că boala cronică de rinichi diabetică este principala cauză de boală cronică de rinichi în general și are cea mai mare pondere în terapiile de substituție renală – hemodializă, dializă peritoneală și transplant. Peste 50% dintre pacienții care încep anual o astfel de terapie au diabet zaharat. Iar managementul unui pacient cu diabet și insuficiență renală este complet diferit de cel al unui pacient fără diabet. Nu sunt lucruri separate.
De asemenea, colaborăm strâns cu cardiologii. Astăzi, la toate marile congrese de cardiologie există sesiuni dedicate domeniului cardio-diabetologiei. În cadrul conferinței avem, de asemenea, sesiuni de gastroenterologie și endocrinologie, astfel încât toate aceste specialități să vină și să discute la aceeași masă cazul pacientului cu diabet zaharat.
Acesta este, în esență, obiectivul central al InterDiab și acesta a fost, de fapt, obiectivul nostru în fiecare an: o abordare interdisciplinară reală, adaptată complexității pacientului cu diabet în contextul actual al diabetologiei.
Care sunt cele mai mari provocări actuale în managementul pacientului cu diabet și afectare renală?
În managementul actual al pacientului cu diabet și afectare renală, provocările sunt majore, dar în același timp asistăm la o schimbare de paradigmă fără precedent.
În ultimii ani au apărut clase noi de medicamente. Inhibitorii de cotransportor sodiu-glucoză (SGLT2) reprezintă un adevărat „breakthrough” – au spart un zid important în managementul bolii cronice de rinichi. Este prima clasă de medicamente din istorie care are un efect cuantificabil și extrem de favorabil asupra evoluției bolii cronice de rinichi.
Inițial, aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul diabetului zaharat, cu scopul de a scădea glicemia. Ulterior, s-a demonstrat că au un efect remarcabil în încetinirea progresiei bolii cronice de rinichi, independent de efectul lor glicemic.
De asemenea, agoniștii de GLP-1 au efecte din ce în ce mai bine documentate în boala cronică de rinichi, pe lângă beneficiile lor metabolice și cardiovasculare.
O altă direcție importantă este legătura dintre obezitate și boala cronică de rinichi. Devine tot mai clar că obezitatea este un factor fundamental în apariția și progresia afectării renale. Iar managementul obezității intră în responsabilitatea medicinei metabolice.
Au apărut terapii din ce în ce mai eficiente pentru tratamentul obezității, însă aceste medicamente nu sunt lipsite de riscuri. Tocmai de aceea, ele trebuie gestionate cu atenție, de specialiști cu experiență în medicina metabolică, pentru a echilibra beneficiile și riscurile.
În esență, perspectiva asupra bolii cronice de rinichi s-a schimbat complet. Nu mai vorbim despre o complicație inevitabilă a diabetului, ci despre o condiție a cărei evoluție poate fi influențată semnificativ prin intervenții terapeutice moderne. Este, probabil, una dintre cele mai spectaculoase transformări din medicina ultimelor decenii – o schimbare de paradigmă pe care rar o întâlnim în istoria medicinei.
În ceea ce privește prevenția în momentul actul: de unde s-a plecat și spre ce ne îndreptăm?
În ceea ce privește prevenția, acesta este, probabil, unul dintre cele mai importante subiecte ale momentului. Importanța prevenției este chiar greu de evaluat în dimensiunea ei reală.
Prevenția trebuie să fie axată pe stilul de viață și pe nutriție. Dar nu este suficient să vorbim despre nutriție luată separat. O simplă recomandare dietetică nu rezolvă problema. Este nevoie de o abordare holistică.
De exemplu, prevenția obezității la copil și la adolescent nu înseamnă doar recomandarea unei diete, chiar dacă reușim să convingem copilul sau familia să o urmeze. Nu este suficient să reducem greutatea pe termen scurt. Este nevoie de intervenție psihologică, de monitorizare medicală constantă și, uneori, de asistență socială.
Acești copii fac parte din colectivități școlare, sunt influențați de mediul social, de familie, de obiceiurile din jurul lor. Părinții trebuie implicați și conștientizați. Comunitatea are un rol esențial. Din acest motiv, prevenția este extrem de complexă.
Pe de o parte, prevenția este absolut necesară, foarte utilă și eficientă. Pe de altă parte, este foarte greu de implementat în mod coerent și sustenabil. Este dificil să construiești un protocol fezabil, aplicabil la scară largă.
Însă dacă reușim să prevenim obezitatea în copilărie și adolescență, prevenim implicit apariția pre-diabetului, a diabetului zaharat și a complicațiilor acestuia, inclusiv boala cronică de rinichi și boala cardiovasculară. Practic, intervenim asupra celei mai importante patologii a momentului la nivel global.
De aceea, prevenția trebuie privită ca un proces continuu, care începe din copilărie și continuă pe tot parcursul vieții. Investiția în prevenție este esențială, chiar dacă este dificilă, pentru că impactul ei pe termen lung este major.
Ce mesaj esențial ați transmite medicilor legat de abordarea pacientului cu diabet și risc renal?
Mesajul ar trebui să fie unul concis și percutant, chiar dacă nu poate acoperi întreaga complexitate a problemei:
Monitorizați precoce și consecvent afectarea renală la pacientul cu diabet.
Boala renală trebuie căutată din stadiile cele mai timpurii. Asta înseamnă evaluarea proteinuriei, inclusiv a formelor minime. Determinarea raportului albumină/creatinină urinară este un test simplu, ieftin și ușor de repetat, dar extrem de valoros.
O proteinurie aparent „mică”, de exemplu 30 mg/g, nu este un detaliu banal și nu trebuie ignorată. Dacă trecem ușor peste aceste semnale precoce, în unul, doi sau trei ani ne putem confrunta cu o boală renală deja constituită sau chiar avansată.
În acel moment, intrăm într-o medicină complicată, costisitoare, uneori „eroică”, care ar fi putut fi evitată printr-o monitorizare atentă și prin intervenție timpurie.
Așadar, mesajul esențial pentru colegi este acesta: nu ignorați semnele precoce. Monitorizarea consecventă și intervenția timpurie pot schimba radical evoluția pacientului cu diabet și risc renal.
