Prof. Dr. Ion Bruckner, Președinte – Societatea Română de Medicină Internă
Prof. Dr. Ion Bruckner, Președinte al Societatea Română de Medicină Internă, personalitate de referință a medicinei românești și un reper al excelenței academice și clinice în domeniul medicinei interne, a contribuit decisiv prin activitatea sa susținută în sfera universitară, clinică și organizațională, la consolidarea standardelor profesionale, la promovarea unei practici medicale fundamentate pe dovezi și la întărirea rolului medicului internist în arhitectura sistemului de sănătate.
În calitate de Președinte al Societății Române de Medicină Internă, Prof. Dr. Ion Bruckner are un rol esențial în coordonarea inițiativelor științifice, educaționale și profesionale dedicate formării continue a medicilor și alinierii practicii medicale din România la ghidurile și recomandările internaționale. Viziunea sa asupra medicinei interne – ca specialitate integratoare, centrată pe pacient și pe complexitatea patologiei cronice – subliniază importanța abordării multidisciplinare și a continuității îngrijirii.
Medicina internă reprezintă fundamentul îngrijirii clinice pentru pacientul adult, cu rol esențial în managementul multimorbidității și al patologiilor complexe. Societatea Română de Medicină Internă (SRMI) are un rol strategic în dezvoltarea profesională a medicilor interniști, în promovarea cercetării clinice și translaționale, precum și în implementarea ghidurilor de practică clinică conforme standardelor internaționale. În acest interviu, Prof. Dr. Ion Bruckner, președintele SRMI, discută despre misiunea societății, prioritățile strategice, provocările și perspectivele pentru medicina internă în România.
Cum definiți rolul actual al medicinei interne în contextul hiperspecializării medicinei moderne?
Medicina Medicina modernă este medicina specialităților, fie de organ (cardiologie, pneumologie etc.), fie de boală (diabetologie, reumatologie), fie de aparat (radiologie, ultrasonografie etc.). Nici nu poate fi altfel datorită dezvoltării tehnicilor și cunoștințelor. Cu toate acestea, omul rămâne o unitate, toate organele funcționează coordonat, se influențează reciproc. În aceste condiții, medicina internă rămâne o specialitate de sinteză, obligatorie în învățământul medical, dar și în practica medicală de zi cu zi a tuturor celor ce lucrează direct cu oamenii bolnavi.
- Care considerați că sunt principalele competențe care diferențiază medicul internist astăzi?
Medicul internist trebuie să aibă cunoștințe în diferitele domenii ale patologiei, să aibă și noțiuni tehnice de bază privind unele investigații, ca de exemplu ecografia, și, evident, să știe și să efectueze manevre simple (de exemplu, puncții pleurale sau abdominale). Un medic cu aceste competențe va putea rezolva majoritatea bolilor frecvente și va putea îndruma pacientul către specialiști atunci când este necesar.
În ce măsură actualul curriculum de rezidențiat răspunde cerințelor medicinei bazate pe dovezi și practicii clinice moderne?
Actualul curriculum este teoretic bun, provocările apar în aplicarea sa practică. Tot teoretic, studentul absolvă facultatea și promovează concursul de rezidențiat cu cunoștințe teoretice bune; rezidențiatul are ca scop deprinderea cu elementele de practică profesională și aprofundarea cunoștințelor teoretice, dar în primul rând cu practica profesională. Totuși, dacă într-un serviciu numărul de rezidenți se apropie de numărul de pacienți sau depășește o treime din numărul de paturi, este evident că formarea practică are de suferit. Fără expunere clinică suficientă, pregătirea profesională nu poate fi completă.
Ce competențe considerați esențiale pentru medicul internist în următorul deceniu?
Următorul deceniu, cred că următoarele decenii, vor asista la o dezvoltare și extindere mai mare a tehnicii, în primul rând a inteligenței artificiale (IA). Aceasta va ușura unele aspecte ale muncii medicale și vor „supraviețui” sau vor crește ca număr cei ce vor ști să o folosească.
Cu toate acestea, inteligența artificială rămâne un instrument – o „mașină” extrem de rapidă și cu o memorie vastă, dar lipsită de empatie. Pacientul are nevoie de contact uman, de înțelegere și de sprijin emoțional. Este posibil ca IA să modifice sau chiar să reducă rolul unor specialități, însă nu va înlocui medicul, cu atât mai puțin medicul internist sau generalist, a cărui forță constă tocmai în abordarea holistică și relația directă cu pacientul.
Ce sfat ați oferi medicilor tineri care iau în considerare o carieră în medicină internă?
Îmi aduceți aminte de tinerețea mea din epoca comunistă! Nu pot da un sfat mai bun decât Lenin (poate singurul sfat bun pe care l-a dat): Învățați, învățați, învățați.
Care sunt principalele obiective strategice ale SRMI pentru următorii 5–10 ani?
Cred că obiectivele generale ale Societății nu se schimbă în timp:
- să contribuie la actualizarea (în terminologia modernă, up-gradarea) cunoștințelor medicilor interniști sau din alte specialități;
- să apere interesele profesionale ale medicilor în general și ale celor interniști în special;
- să mențină un standard științific ridicat în toate manifestările la care participă.
Având în vedere rolul științific și educațional al Congresului Național de Medicină Internă, care considerați că vor fi principalele puncte forte ale ediției din acest an și cum vor contribui acestea la dezvoltarea profesională, educațională și științifică a medicilor interniști?
Principalul punct forte al Congresului îl reprezintă participanții, fără îndoială în primul rând cei ce vor conferenția, dar și cei ce vor audia, care prin întrebări și participări la discuții vor ridica nivelul congresului. Dezvoltarea profesională se realizează prin dobândirea de cunoștințe în domenii cu care nu este familiarizat și prin contactul cu colegii, prin împărtășirea cunoștințelor. Dialogul științific autentic este un motor al progresului profesional.
În final, vă rog să transmiteți comunității medicilor interniști și tinerilor specialiști, pentru a-i inspira și a-i sprijini în dezvoltarea profesională și științifică.
În primul rând, le-aș spune că au ales o meserie frumoasă, care, practicată corect și cu dăruire, le va aduce multe satisfacții. Este o meserie grea, care presupune responsabilitate și implicare profundă, cere multă dedicație, dar aceasta nu înseamnă să renunțe la o viață de familie frumoasă, la o formare multilaterală. Medicul este un om de cultură și satisfacția culturală compensează greutățile și, uneori, neplăcerile vieții profesionale. Le doresc ani mulți și fructuoși în meserie și în familie.
