Centrul Medical Provita
Pierderea temporară a vederii (amauroza fugace) este un simptom frecvent întâlnit la adulţi, ea putând fi mono sau binoculară, cu durată de la câteva secunde la minute, este nedureroasă şi se remite spontan.
Etiologia amaurozei fugace (AF) este frecvent ischemică, legată de afecțiuni vasculare (ateromatoza carotidiană, emboli, vasospasm, arterită cu celule gigant), dar nu sunt excluse afecțiunile neurologice (migrena cu aură, accidentele vasculare, hipertensiunea intracraniană, scleroza multiplă prin fenomenul Uhthoff), sau oftalmologice (nevrita optică, edem papilar, drusen de nerv optic, colobom de nerv optic etc). Cauze mai rare pentru AF sunt mesele copioase (la pacienți cu perfuzie oculară deja compormisă, ea apărând din cauza vasodilatației mezenterice cu hipoperfuzie oculară secundară), cecitatea corticală tranzitorie posttraumatică, epilepsia.
Factorii de risc sunt HTA, ateromatoza carotidiană, diabetul zaharat, dislipidemia, bolile mieloproliferative, fibrilația atrială, vasculita, colagenoze. Patofiziologia AF este legată de trombembolism (frecvent din placă din arterele carotidiene), hipoperfuzie, vasospasm, vascozitate crescută a sângelui sau boală cerebrovasculară aterosclerotică.
Anamneza pacientului este foarte importantă; vârsta și patologia asociată, afectarea uni sau bilaterală, eventualii factori trigger trebuie evidențiați, la fel ca și durata sau rezoluția completă/ nu a episodului. Durata este de obicei de la câteva secunde la o jumătate de oră, pierderea de vedere apare brusc și pacienții descriu frecvent o „perdea care coboară” sau „umbre”.
Afectarea monoculară este mai degrabă legată de patologia carotidiană, în timp ce AF binoculară este cauzată de patologia circulației posterioare (artera bazilară sau vertebrală). Pentru pacienții în vârstă o atenție deosebită acordăm simptomelor de arterită cu celule gigant (cefalee, oboseală la masticație, hiperestezia scalpului).
Examenul oftalmologic este obligatoriu, chiar dacă majoritatea pacienților se prezintă după dispariția simptomelor. Se vor nota :
- acuitatea vizuală;
- reflexele pupilare;
- motilitatea oculară;
- examenul biomicroscopic al polului anterior (semne de afectare a suprafeței oculare, uveită, închidere de unghi) și fund de ochi (pot evidenția ischemie retiniană, edem papilar, emboli retinieni – placă Hollenhorst);
- măsurarea tensiunii intraoculare;
- examinarea câmpului vizual.
Diagnosticul diferențial se face între :
- ocluziile vasculare (arteriale sau venoase retiniene);
- afectarea suprafeței oculare (eroziune corneană, sindrom de ochi uscat, corp străin intracornean etc);
- arterită cu celule gigant;
- scleroză multiplă;
- nevrită optică, neuropatia optică ischemică anterioară, edemul papilar;
- epilepsia, migrena cu aură;
- tumorile intracraniene sau intraorbitare.
În afară de testele oftalmologice, trebuie examinată și zona arterei temporale și completate cu teste de laborator, consult cardiologic și neurologic.
Testele de laborator vizează inflamația (VSH, PCR), hiperglicemia, dislipidemia, stările de hipercoagulabilitate și sindromul antifosfolipidic, colagenozele, siclemia, iar imagistica se adresează arterelor carotide și inimii; pot fi necesare RMN cerebral, angio RMN, CT sau EEG, în funcție de recomandarea medicului neurolog.
Managementul și prognosticul AF depind de etiologie și vizează rezolvarea episodului actual și prevenirea unora viitoare. Deși în mod normal nu există leziuni permanente, AF poate fi semnul unor afecțiuni severe, cu potențial invalidant sau chiar mortal (în special accidente vasculare). Reducerea factorilor de risc vizează oprirea fumatului, un stil de viață sănătos, activitate fizică, interzicerea consumului de alcool, iar colaborarea interdisciplinară este vitală.
