Conferenţiar Dr. Angela Butnariu
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca
Când este vorba despre dezordini nutriționale, pediatrul se gândește în primul rînd la două extreme: obezitate și malnutriție.
Obezitatea se întâlneşte frecvent în ţările cu nivel de trai ridicat şi a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evoluţii, suprapunându-se în bună măsură evoluţiei civilizaţiei moderne. La ora actuală, în România, este din ce în ce mai frecventă. Interesează 12% dintre copiii cu vârsta de peste 8 ani.
Deoarece complicațiile dau nota de severitate a bolii, le ilustrăm în continuare printr-un caz clinic.
Pacientă de 4 ani, unicul copil în familie, este adusă în clinică de către aparținători pentru încadrarea etiologică a unui exces ponderal și terapie.
Anamnestic încercăm să obținem date despre starea de nutriţie a părinţilor şi a altor membri din familie. Afirmativ, toți erau sănătoși. Dar noi remarcăm, încă de la prima vizită, că ambii părinți aveau un exces ponderal, deși nu îl recunoșteau ca atare. Studiile au demonstrat că provenienţa din familii în care ambii părinţi sunt obezi creşte riscul apariţiei obezităţii din perioada de copil mic. De asemenea, anamnestic am solicitat date despre obiceiurile alimentare în familie. Constatăm că exista o preocupare deosebită pentru alimentație, dar aceasta era incorectă, cu exces de dulciuri și grăsimi și exagerată cantitativ.
Curba ponderală şi curba taliei
Pacienta avea greutate de 35 kg, talie de 0,93 m, IMC de 40,697, peste percentila 95. IMC de peste 40 ne permite încadrarea pacientei în gradul III de obezitate. Noi constatăm că, începând de la vârsta de 1 an, pacienta intră în culoarul percentilei 90 pentru IMC.
Alte aspecte patologice la examenul obiectiv au fost: acanthosis nigricans (hiperpigmentaţia pielii la nivel axilar şi al cefei), câteva vergeturi pe fața internă a coapselor și genu valgum moderat. Tensiunea arterială era în limite normale pentru vârstă, sex și talie.
Odată ce diagnosticul de obezitate a fost stabilit, am căutat complicaţiile acesteia și am identificat neobișnuit de multe la un singur caz: rezistență la insulină, dislipidemie, steatoză hepatică, genu valgum.
Acanthosis nigricans poate fi un semn întâlnit în caz de rezistență la insulină, pe care o și confirmăm. Bioumoral am constatat insulinemie à jeun > 15 mUI/ml și indice HOMA > percentila 97, elemente definitorii pentru rezistența la insulină.
În cazul copiilor sub 6 ani nu există o opţiune terapeutică medicamentoasă general admisă pentru insulinorezistenta.
Între parametri bioumorali recoltați de la pacientă reținem și elemente de dislipidemie: trigliceridemie 160 mg/dl, HDL colesterol 39mg/dl. Dislipidemia se defineşte ca valori crescute ale trigliceridelor serice > 150 mg/dl, a colesterolului total > 200 mg/dl sau scăderea valorilor HDL colesterolului sub 40 mg/dl.
În ce privește steatoza hepatică, diagnosticul la pacienta noastră a fost sugerat de imaginile ecografice hepatice. Steatoza hepatică poate fi confirmată prin examenul histopatoligic al țesutului hepatic recoltat prin puncție-biopsie.
În sfârșit, genu valgum a reprezentat o altă complicație a obezității.
Tratament
Pacienta a beneficiat de reeducare alimentară cu corecția tuturor erorilor dietetice
În general, în cazul copiilor nu este nevoie de o dietă prea restrictivă deoarece o astfel de dietă duce la eşecuri.Orice copil obez are nevoie de trei mese principale echilibrate şi două gustări, repartizate pe parcursul zilei. Evitarea sucurilor de orice natură şi a alimentelor între mese reprezintă, alături de evitarea sedentarismului, măsuri eficiente în foarte multe cazuri.
Activitatea fizică este esențială în terapia obezității. Pacienta prezentată, fiind de vârstă mică, a efectuat exercițiu fizic adecvat sub îndrumarea unui kinetoterapeut.
Ținând cont de complicațiile metabolice (rezistență la insulină, dislipidemie, steatoză hepatică) am ales administrarea unui produs care să vizeze toate aceste aspecte. Astfel, pacienta a primit Liv.52 sirop în doză de 2×5 ml/zi timp de 3 luni, cu toleranţă clinică foarte bună. Am contat pe rolul hepatoprotector, pe oprirea evoluției steatozei hepatice, pe efectul antioxidant, antiinflamator și de inhibiție a fibrogenezei.
Sub acest tratament, la evaluarea de la 6 luni am constatat o evoluție favorabilă, cu reducerea semnificativă a greutății (IMC 30) și dispariția complicațiilor metabolice.
Terapia dietetică este de durată și pacienta va fi monitorizată în continuare.
