Endometrioza reprezintă o afecţiune genetică, ce poate fi agravată de o serie de factori externi: mediul hormonal, imunologic, alimentaţie, sarcină etc.
Ea reprezintă, de cele mai multe ori, o afecţiune dureroasă a femeii tinere, în perioada fertilă. De multe ori însă, am întâlnit această patologie şi la vârste mai înaintate sau chiar la pubertate.
Endometrioza reprezintă o patologie frecvent întâlnită în populația tânără (25-40 de ani), afectând 10% din populația feminină (procentul variază în funcție de statistici). Endometrioza este o boală mult subdiagnosticată peste tot în lume, datorită multiplelor forme clinice sub care apare. De multe ori semnele clinice lipsesc, singurul lucru care poate atrage atenția asupra bolii, fiind durerea în timpul menstruației.
Endometrioza intestinală reprezintă, cu siguranță, cea mai frecventă formă extragenitală a bolii și este patologia ginecologică de care m-am ocupat cel mai mult în ultimii ani.
Cea mai frecventă localizare a endometriozei intestinale este reprezentată de rect și joncțiunea recto-sigmoidiană (aprox. 90%). Afectarea intestinului subțire, a regiunii ileo-cecale și a apendicelui vermiform sunt întalnite mult mai rar.
Ca și simptomatologie, endometrioza intestinală se manifestă cel mai frecvent prin tulburări ale tranzitului intestinal, agravate în timpul menstruației sau al ovulației. De asemenea aceste tulburări sunt însoțite, cel mai frecvent, de dureri intense. Nu sunt rare însă cazurile în care pacientele se prezintă la noi pentru modificari minore al tranzitului intestinal, dureri minore în timpul menstruatiei sau sunt asimptomatice, iar examenul clinic relevă “noduli endometriozici” de mari dimensiuni la nivelul spatiului recto-vaginal.
Uneori pacientele cu endometrioză intestinală ajung în cadrul centrului nostru datorită infertilității de cauză necunoscută.
Orice pacientă care se prezintă la medicul specialist ginecolog (sau la oricare altă specialitate) cu dureri pelvine cronice, dureri în timpul menstruației trebuie suspicionată de endometrioză. Acest diagnostic ar trebui să fie suspicionat primul, și nu ultimul, așa cum se întâmplă de multe ori; astfel, diagnosticul este întârziat, iar boala evoluează către forme severe, cu infiltrarea organelor pelvine, cel mai frecvent la nivelul compartimentului posterior – rect, joncțiune recto-sigmoidiană.
Diagnosticul endometriozei profunde intestinale este, în primul rând, unul clinic, atunci când medicul specialist pune în evidență prezența formațiunilor ‘nodulare’ – nodulii endometriozici – la nivelul peretelui posterior vaginal. Uneori, atunci când leziunile endometriozice sunt localizate superior (colon sigmoid, jonctiune recto-sigmoidiana) ele nu pot fi palpate în timpul consultului ginecologic.
Suspiciunea clinică impune o evaluare suplimentară a extensiei bolii. Acest lucru poate fi realizat cel mai bine prin examinarea RMN efectuată de un radiolog specializat în diagnosticul endometriozei pelvine. Aceasta arată localizarea leziunilor, gradul de infiltrare al peretelui intestinal afectat (poate ajuta în planificarea tipului de intervenție). De asemenea, examinarea RMN poate puneî evidență și alte leziuni concomitente: leziuni de endometrioză cu alte localizări – vezicală, leziuni parametriale adiacente ureterelor pelvine, dilatații ureterale, adenomioză etc.
Rareori (depinde de experiența imagistului), examinarea RMN poate fi completată de Hidro-colono-CT care arată gradul de stenoză a tubului digestiv, lucru important în planificarea tipului de intervenție chirurgicală: rezecție intestinală, excizie discală, shaving rectal.
Examenul ecografic pelvin, efectuat de medici cu experiență în diagnosticul acestei boli, poate fi de mare ajutor în evaluarea gradului de extensie a endometriozei profunde rectale. Ea are limite importante în leziunile cu localizare înaltă – sigmoid, joncțiune recto-sigmoidiană.
Tratamentul endometriozei profunde intestinale este, prin excelență, unul chirurgical – excizia leziunilor endometriozice efectuate în echipe chirurgicale complexe. Acesta își propune refacerea anatomiei pelvine, reducerea riscului de complicații ce pot apărea din cauza bolii și, mai ales, reducerea/dispariția simptomatologiei (durere, tulburări ale tranzitului intestinal).
Un alt lucru important pe care îl face chirurgia excizională corectă a acestei boli, și pe care multi dintre medicii ginecologi specialiști ART/FIV îl ignoră, este creșterea fertilității. Le explic de fiecare dată pacientelor noastre modalitățile prin care excizia leziunilor de endometrioză pelvină profundă (intestinală) crește șansa de a procrea.
Chirurgia endometriozei profunde intestinale reprezintă o chirurgie minim-invazivă foarte dificilă. Aceasta se datorează atât modificărilor anatomice pe care boala le creează, precum și pentru faptul că majoritatea pacientelor pe care le operăm nu sunt la prima intervenție chirurgicală. De cele mai multe ori aceste paciente au suferit mai multe intervenții “incomplete” asupra bolii, unele dintre acestea fiind pe cale abdominală “clasică”, ceea ce face ca intervenția noastră radicală să fie mult îngreunată și grevată de eventuale complicații.
Tratamentul conservator (antiinflamator, antispastic, hormonal, DIU, etc.) este rezervat pacientelor care refuză sau au contraindicații pentru operație. El nu are rol curativ, ci doar de ameliora simptomatologia. Din păcate, tratamentele hormonale (unele dintre ele foarte agresive) sunt grevate de efecte adverse importante: tulburări digestive (gastrite, ulcere gastrice, intestinale – în cazul antiinflamatoarelor), afectări neuro-endocrine (tratamentele hormonale).
De asemenea, intervențiile chirurgicale pentru endometrioza profundă intestinală pot fi grevate de o serie de complicații:
- sângerări intra și postoperatorii
- leziuni intraoperatorii ale unor organe adiacente leziunilor endometriozice (uretere, vezică urinară, structuri ale tubului digestiv, structuri vasculare)
- leziuni nervoase (plexuri hipogastrice, nervi hipogastrici, rădăcinile sacrate, nervul sciatic)
- fistulele digestive – cea mai de temut complicație!!!
- fistulele urinare
*Riscul de apariție a complicațiilor precum și rata de recidivă a bolii (implicit a simptomatologiei), sunt reduse atunci când intervențiile chirurgicale sunt efectuate în centre de referință.
