Dificultățile de vizualizare și investigare a sinusurilor paranazale au fost depășite de evoluția explorărilor imagistice de la radiografia simplă la tomografia computerizată, rezonanța magnetică și mai recent PET-CT, care au schimbat modul de abordare și înțelegere a anatomiei și patologiei sinusale.
Acest articol își propune o scurtă descriere a tehnicilor de investigație imagistică cu avantajele și dezavantajele fiecăreia, precum și o privire de ansamblu a celor mai frecvente afecţiuni sinusale.1
În patologia inflamatorie,tomografia computerizată cu achiziții axiale de 1mm şi reconstrucţii în plan coronal (pentru o bună vizualizare a căilor de drenaj sinusale), atât în fereastră osoasă cât și în fereastră pentru țesuturi moieste tehnica imagistică de primă intenție, ce:
– Identifică reperele și variantele anatomice (esențiale în planingul operator)
– Evidențiază modificările de structură osoasă (osteolitice sau osteocondensante)
– Evaluează complicaţiile procesului patologic sinonazal (extensia în 2/3 anterioare ale orbitei şi abcesul periostal)
Semnul CT cel mai valoros este identificarea unui conținut hiperdens intrasinusal (sânge, secreții purulente, conținut fungic). Acesta este întotdeauna semn de benignitate, tumora nefiind hiperdensă.
Imagistica prin Rezonanță Magnetică
-diferențiază procesele inflamatorii (îngroșările de mucoasă și secrețiile) de formațiunile tumorale pe baza diferențelor de semnal. Astfel inflamația mucoasei va fi în hipersemnal T2 și hiposemnal T1 datorită conținutului crescut în apă, în timp ce formațiunile tumorale, datorită celularității crescute, vor avea hiposemnal T1 hipo/izosemnal T2. În funcție de conținutul proteic, procesele patologice intrasinusale pot avea semnal diferit în secvențele T1 și T2 (vezi tabel)
Conținut proteic T1 T2
<10% hiposemnal hipersemnal
20-25% hipersemnal hipersemnal
>25% hipersemnal hiposemnal
>28% hiposemnal hiposemnal
– evidențiază invazia bazei de craniu – înlocuirea hipersemnalului osos T1 cu hiposemnalul T1 tumoral
– extensia intraforaminală prin invazie directă sau extensie perineurală
– este examinarea de elecție în evaluarea extensiei intracraniene a patologiei inflamatorii sinonazale (abcesul cerebral, abcesul epidural, empiemul subdural,tromboza de sinus cavernos).
Protocolul examinării IRM include secvențele T1 și T2 cu grosime de 3 mm, în plan coronal și axial (la nevoie și în plan sagital sau oblic), T1 postcontrast cu supresie a grăsimii și complementar secvența de difuzie.
Deși examinarea IRM este de elecție în patologia descrisă anterior, în cazul existenței contraindicațiilor (pacemaker,implanturi metalice, fragmente metalice, clipuri vasculare sau claustrofobie) se efectuează CT cu substanță de contrast.
Există situații în care nici CT și nici IRM nu poate diferenția țesutul tumoral de cel inflamator (țesut de granulație). O examinare PET-CT (atunci când este accesibilă) poate aduce informații suplimentare prin evidențierea acumulării crescute a FDG în celulele tumorale comparativ cu celulele normale. Din nefericire și celulele inflamatorii au comportament similar cu cele tumorale, astfel încât se poate diagnostica tumora atunci când zona de fixare patologică aradiotrasorului se suprapune peste masa identificată CT. Sunt în desfășurare studii pentru a identifica substanţe noi cu acumulare exclusivă în celulele tumorale.
Concluzii:
Evoluția explorărilor imagistice oferă clinicianului identificarea reperelor și variantelor anatomice (pentru stabilirea protocolului operator), localizarea procesului patologic și în majoritatea cazurilor natura acestuia, iar în situația în care este totuși necesară biopsia pentru diagnostic diferențial, identifică cel mai bun traseu de puncție.
Bibliografie:
1. Girish M. Fatterepekar, Bradley N. Delman, Peter M. Som. – Imaging the paranasal sinuses: Where we are and where we are going; vol. 291, Issue 11, 24 oct 2008, Wiley Online Library.
2. http://www.radiologyassistant.nl/en/p491710c96a36d/paranasal-sinuses-mri.html
Dr. Emanuela BONCIU
MEDINST Diagnostic
Româno-German
Medinst Diagnostic Româno-German funcționează din anul 1997 în cadrul Institutului Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București.
