Insuficiența cardiacă cronică (ICC) este o importantă problemă de sănătate publică. Ea reprezintă stadiul tardiv, de obicei final, al majorității bolilor cardiovasculare (cardiopatie ischemică, valvulopatii, cardiomicopatii, etc). Prognosticul pacienților cu ICC s-a îmbunătățit simțitor în ultimii 30-40 de ani, ca rezultat al progreselor în diagnosticul și tratamentul acestor afecțiuni, speranța de viață a acestor bolnavi fiind tot mai mare. Ca o consecință, ICC va rămâne o provocare pentru toate sistemele de sănătate pentru mulți ani de acum înainte.
Din nefericire, nu toți pacienții cu ICC beneficiază de aceste progrese, unii dintre ei fiind diagnosticați și tratați prea târziu, iar alții cu un diagnostic și tratament corespunzătoare nefiind bine supravegheați. ICC este o suferință complexă care ține atât de boala cardiovasculară în sine, cât și de bolile asociate (anemie, casexie, boli pulmonare, diabet zaharat, etc). Este evident că dispensarizarea, supravegherea acestor pacienți trebuie să fie riguroasă și permanentă.
Cine supraveghează ICC?
În România, ca și în majoritatea altor țări diagnosticul complet este pus în spital cu ocazia internărilor, de obicei de urgență, iar tratamentul este început tot în mediul spitalicesc. La externare, prin scrisoarea medicală, pacientul este transferat, încredințat rețelei primare (medici de familie). Se știe cu certitudine că cea mai dificilă perioadă după externare sunt primele 2-3 săptămâni, când pacientul trebuie bine monitorizat, mai ales pentru complicațiile care pot apărea (edem pulmonar acut, tulburări de ritm cardiac, etc). Regimul de viață al acestor pacienți (alimentație, hidratare, efort fizic), monitorizarea riguroasă a tratamentului recomandat, aportul familiei, al aparținătorilor în sprijinul mai ales psihic al acestor bolnavi, constituie probleme dificile, de mare complexitate care nu pot fi rezolvate numai de medicul de familie.
Având în vedere aceste aspecte, în multe țări cu sisteme performante de sănătate au apărut echipe multidisciplinare, grupuri de specialiști, care au ameliorat managementul extraspitalicesc al pacienților cu ICC. Aceste echipe medicale au fost solicitate în contextul comunitar, ca o necesitate la îmbătrânirea populației, dar și pentru a transfera povara cheltuielilor de sănătate de la rețeaua secundară (spital-specialiști) la rețeaua primară.
Se știe că spitalul este cel mai scump nivel de asistență medicală în toate sistemele de sănătate. Aceste echipe sunt formate din medici de familie, asistenți sociali, psihologi, etc. Medicii de familie din Anglia, de exemplu, s-au organizat în „grupuri de interes speciale”, vizând patologii majore, cum ar fi ICC (GPSIS – general practitioners with a special interest). Aceste echipe au o activitate autonomă în comunitate. Există o comunicare eficientă între aceste echipe și specialiștii din spitale, controlul de calitate al medicilor de familie, mai ales pentru ecocardiografie fiind supravegheat de specialiști calificați în urma unor cursuri universitare, oficial organizate.
Activitatea acestor echipe extraspitalicești multidisciplinare și-a dovedit deja experiența. Având ca preocupare dominantă supravegherea riguroasă a pacientului cu ICC, mai ales surprinderea momentului foarte important al decompensării și agravării bolii, aceștia au reușit să reducă spitalizările de urgență cu 20-26%. Și pentru calitatea vieții acestor pacienți, aceste grupuri multidisciplinare și-au dovedit eficiența. Ca o consecință, pacientul cu ICC este mai bine tratat și supravegheat și s-a redus semnificativ numărul internărilor de urgență. Rezultatul imediat este reducerea cheltuielilor pentru suferințele cardiovasculare. Reamintim, de exemplu, că în 2010 în SUA, din totalul cheltuielilor pentru ICC (aprox. 40 miliarde dolari) mai mult de 60% sunt cheltuieli cu spitalizarea acestor bolnavi. Este posibil și în România organizarea unor asemenea echipe multidisciplinare care să monitorizeze în afara spitalului pacientul cu ICC? Noi credem că da. Aria Clinic este unul din centrele medicale cu preocupare majoră multidisciplinară în monitorizarea și recuperarea pacientului cu ICC.
