Dr. Dan Jinga
- Medic Primar Oncologie, Neolife Medical Center
„În România, cancerul de sân e diagnosticat cel mai frecvent în stadii târzii”
Care este rata de supravieţuire în cazul cancerului la sân?
Când vorbim despre stadii incipiente, stadiile 0, I și chiar și II, îndrăznim să vorbim de vindecare. E unul dintre cancerele unde ne permitem să facem aceste afirmaţii. De aici vine și necesitatea diagnosticului precoce și a testelor de screening.
Ce este testul de screening?
Testul de screening e mai mult decât un diagnostic precoce, este un test populaţional care se face unei populaţii ţintă, de o anumită vârstă, pe care o stabilește o autoritate publică din fiecare ţară. Autoritatea publică stabilește criteriile de screening după datele de incidenţă și mortalitate prin cancerul respective. Și dacă vă uitaţi pe statistici europene, o să vedeţi că diferă de la ţară la ţară. Sunt ţări care își încep screeningul la 40 de ani, altele abia la 60. În funcţie de datele accumulate în zonele respective.
Și România încearcă să facă funcţional acest program de screening. El există. Din păcate, e adresat unei populaţii limitate încă. Limitate și din considerente de publicitate, în sensul că nu de multe ori am asistat la neutilizarea fondurilor alocate, din lipsa celor care să vină să beneficieze de aceste teste. Se fac eforturi și s-au făcut în ultimii 10 ani ca populaţia supusă screeningului să fie mult mai numeroasă decât a fost vreodată. Dar durează. Până când vom ajunge la rezultatele din Europa de Vest, unde toată populaţia, trimisă de medical de familie, la data și ora precisă se duce și își face această verificare, va mai trece timp. Acesta este screeningul adevărat. Iar screeningul adevărat îţi aduce în prim-plan tumori incipiente, stadii 0 sau I, unde putem să îndrăznim să spunem de o rată de curabilitate uriașă, peste 95%. Merită această investiţie în timp, în bani, în efort, chiar și din partea mediei, pentru a ajunge la aceste rezultate. De exemplu, în Statele Unite, datorită acestor eforturi de screening derulat în ultimii 30 de ani, un caz din cinci este depistat în stadiul 0. În România, cazurile de cancer mamar în stadii 0 sunt foarte puţine, câteva zeci. În Statele Unite au ajuns la peste 60.000 de cancere în stadiul 0 depistate anual. Toate aceste cancere se tratează mult mai simplu, nu necesită tratamentele sofisticate oncologice, necesită o operaţie de bună calitate și/sau radioterapie acolo unde este nevoie. Se creează astfel șansa de a nu face complicaţii superioare multiple din cauza tratamentelor, de a avea o calitatea vieţii foarte bună și, în același timp, de a nu scoate populaţia aceasta, marea ei majoritate o populaţie tânără, din viaţa active, viaţa socială.
În România, în ce stadii se diagnostichează cel mai frecvent cancerul de sân?
Din păcate, la noi cele mai frecvente sunt stadiile III, care sunt stadii greu curabile, multe dintre ele incurabile. Tot e bine, pentru că în ultima vreme a mai scăzut din incidenţa la diagnostic a stadiilor IV, adică stadiile aflate în ultimă fază. Tot e un avantaj. Eforturile se văd, mai ales ale ultimilor 10 ani, și să sperăm că și noi vom trece spre diagnosticul în masă al stadiilor I și II măcar.
Cât de utile sunt caravanele de screening?
Aceste caravane există. Am participat la mai multe întruniri. Sunt ale Ministerului Sănătăţii, există programe pilot. Nu fac parte din acest program, dar știu că există. Din păcate, acoperirea lor populaţională este destul de modestă. Adică au fost și date publicate pe anumite zone defavorizate cu rezultate foarte bune, care ar merita luate în considerare și extinse la nivel naţional. Deocamdată sunt eforturi uriașe pe populaţii reduse numeric. Însă programul de depistare precoce al cancerului de sân și cancerului de col uterin al Ministerului Sănătăţii este foarte ambiţios. Și dorinţa noastră, a tuturor doctorilor, de orice specialitate până la urmă este ca acest program să funcţioneze la scară naţională, așa cum de altfel se întâmplă în întreaga Europă. România nu face altceva decât să încerce să aducă medicina românească acolo unde îi e locul. Și unde a fost întotdeauna.
De la ce vârstă poate apărea cancerul mamar?
Din nefericire, orice cancer poate să apară la orice vârstă. Ne confruntăm în ultiima vreme cu cazuri apărute la vârtse foarte mici. Noi suntem separaţi ca specialiști, pediatria este separată de oncologia adulţilor. Eu, personal, văd și paciente de 25-30 de ani destul de frecvent. Aș vrea să nu le văd, dar din păcate numărul lor crește. Iar media de vârstă la momentul diagnosticului a scăzut semnificativ în ultimii 15 ani, așa încât avem o medie în jur de 45 de ani. Cu 15 ani în urmă media era de aproape 60 de ani. 55-60 de ani. Asta e realitatea.
Care sunt factorii de risc în apariţia cancerului la sân?
Cauzele cancerului, în general, nu sunt cunoscute. Dar pentru că este unul dintre cancerele studiate vreme îndelungată sunt cunoscuţi factori favorizanţi, anumite cauze care ar putea să contribuie la apariţia cancerului. Există mai nou depistate și evidenţiate cauzele genetice. Numai că aceste cauze genetice sunt foarte rare. Nu constituie mai mult de 5%-10% din totalul cancerelor mamare. A apărut noţiunea de consult genetic. Dacă știi că provii dintr-o familie care are în istoric cancer de sân și ovarian – vezi Angelina Jolie – imediat trebuie să beneficiezi de consulturi suplimentare, sfat genetic, atitudini diferite faţă de populaţia generală.
În afara factorilor genetici sunt factorii de mediu: poluarea, factorii alimentari, fumatul și mai ales obezitatea. Toate acestea pot să contribuie. Cancerul întotdeauna are origine plurifactorială. Cu mici excepţii, cum ar fi cancerele infecţioase – cum e cancerul de col uterin strict legat de infecţia cu HPV – în foarte rare cazuri poţi să legi o singură cauză de apariţia unui cancer. E plurifactorial. Chiar dacă ai elemente genetice, poţi să dezvolţi mai devreme sau mai târziu un cancer în funcţie și de factorii de mediu. Și lucrul acesta îl știm foarte bine din faptul că incidenţa cancerului mamar este mare în zonele industrializate. Dacă ne uităm pe harta lumii, o să vedeţi că cele mai industrializate zone, respectiv cele cu istoria cea mai lungă de industrializare (bazinul Ruhr din Germania, orașele industrial din Marea Britanie sau mai nou coastele Americii, deci New York sau partea cealaltă) sunt zone unde o femeie din patru face cancer mamar. Și la polul opus o să găsim zone din Asia unde cancerul mamar este rar, o femeie din 10-12 ajunge să facă pe parcursul vieţii cancer mamar. Aici îţi arată că poluarea, elementul alimentar să contribuie foarte mult. În ultimii ani, pe lângă fumat s-a adăugat obezitatea. Și se insistă foarte mult, pentru că în 2017 a apărut un studiu clinic populational, în care obezitatea s-a dovedit factor de risc major pentru cel puţin 15 tumori solide, pe primul loc fiind cancerul mamar, ovarian, colorectal. Deci acesta e un factor deosebit. Bun, acum se îmbolnăvesc și oamenii care trăiesc în mediul rural, dar incidenţa, posibilitatea lor să facă acest cancer este net inferioară celor care locuiesc în mediul urban și, mai ales, în mediile urbane poluate. Din nefericire, Bucureștiul urmează repede industrializarea europeană și americană, așa încât și cancerul mamar începe să devină din ce în ce mai frecvent în zona Bucueștiului și zonele limitrofe, astfel încât în momentul de faţă asistăm la o creștere a numărului de cazuri. Categoric, în ultimii zece ani cazurile aproape s-au dublat.
De asemenea, iradierea. Iradierea poate să fie naturală (terestră sau aeriană), dar poate să fie și iradierea artificială, provocată din accidente. În zonele unde s-au petrecut aceste accidente, incidenţa cancerului în general a crescut și incidenţa cancerului mamar în particular.
