IRM și CT renal prezintă o acuratețe asemănătoare în detectarea și caracterizarea majorității leziunilor renale. Atât IRM cât și CT pot evalua corespunzător patologia tumorală și infecțioasă renală. UroIRM este o metodă neinvazivă de vizualizare a întregului aparat excretor (rinichi, uretere, vezică urinară). IRM are o senzitivitate crescută fată de CT în evaluarea chistelor complicate sau a invaziei timpurii a nodulilor limfatici datorită contrastului tisular superior pe care îl oferă. Rezonanța magnetică este utilă în caracterizarea unor leziuni cu caracter incert la CT, leziuni mici (sub 1 cm) a căror iodofilie este dificil de apreciat tomografic și în diferențierea unui chist complicat (hemoragic, infecțios) de o leziune solidă renală. IRM renal prezinta unele avantaje morfologice și funcționale față de urografia convențională. Cu toate aceste, rolul pricipal al IRM în imagistica renală rămăne în continuare acela de a diferenția leziunile maligne de cele benigne în cazul rezultatelor neconcludente la examinarea CT sau în cazul paciențiilor cu alergie severă la substanța de contrast iodată, cu disfuncții renale severe sau pentru care examinarea CT nu este indicată (copii, femei însărcinate).
Odată cu introducerea urografiei RM se poate evalua și patologia sistemului excretor renal. Este indicată în diagnosticarea și stadializarea cancerului care implică rinichii, vezica sau prostata, dar în cazul calculilor renali rămâne inferioară examinării CT. Sistemul pielocaliceal și ureterele sunt vizibile în secvențele T1 WI cu substanță de contrast sau în secvențele T2 ponderate, unde urina este este hiperintensă din cauza timpului lung de relaxare T2, în timp ce țesuturile învecinate apar hipointense.
Urografia RM este utilă în evaluarea obstrucțiilor suspecte ale tractului urinar , hematuriei și anomaliilor congenitale.
IRM în evaluarea funcției renale
Testarea creatininei serice aduce informații referitoare la funcția renală, dar nu diferențiază funcționarea fiecărui rinichi în parte, scintigrafiei renale îi lipsesc detalii anatomice, iar CT are dezavantajul iradierii și a utilizării substanței de contrast cu potențial nefrotoxic care poate cauza deteriorări ale funcției renale în cazul unor rinichi deja afectați. IRM are avantajul de a furniza atât informații anatomice cât și funcționale pentru fiecare dintre rinichi.
Deși imagistica IRM nu are încă suficiente aplicații clinice în cazul afecțiunilor renale, este de asteptat ca dezvoltarea tehnicilor funcționale precum DWI (Diffusion Weighted Imaging) și DCE (Dynamic Contrast Enhanced) să crescă rolul IRM funcțional în managementul pacienților cu afecțiuni renale.
Dr. Mircea MEDREA,
MEDINST Diagnostic
Româno-German
Medinst Diagnostic Româno-German funcționează din anul 1997 în cadrul Institutului Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București.
