Radioterapia este o metodă de tratament prin care se administrează în mod precis o doză controlată de iradiere în scopul distrugerii unei tumori, protejând la maxim organele sănătoase din vecinătate. Este o componentă de bază a tratamentului multidisciplinar al cancerului, alături de chirurgie și chimioterapie (tratament citostatic).
In cancerele uterine (de col uterin sau corp uterin – endometriale), radioterapia se utilizează atât în scop curativ – când se urmărește vindecarea sau controlul bolii pe termen lung, cât și în scop paliativ, în formele de boală avansată, pentru controlul simptomelor (sângerare, durere).
Există 2 metode de radioterapie pentru cancerele uterine: radioterapia externă (pelvină) și internă (brahiterapie). In funcție de localizarea bolii (col uterin sau corp uterin), stadiul bolii și asocierea cu chirurgia sau chimioterapia, aceste metode pot fi utilizate individual sau asociate.
Radioterapia externă utilizează fascicule de iradiere produse de dispozitive aflate în afara corpului, care se numesc acceleratoare liniare. Cu ajutorul lor se pot trata atât tumora cât și ganglionii limfatici de vecinătate, unde celulele tumorale ar putea să se răspândească.
Durata radioterapiei externe este între 4,5-6 săptămâni (23-30 ședințe), tratamentele efectuându-se zilnic, de luni până vineri, iar durata unei ședințe este de câteva minute.
Prima etapă a radioterapiei externe constă în efectuarea unei tomografii computerizate pentru planul de tratament (CT de simulare). Aceasta se face cu pacienta în poziția în care va fi tratată ulterior; se vor face marcaje minime pe piele, care sunt necesare pentru poziționarea corectă în vederea tratamentului.
Imaginile 3D obținute la CT-ul de simulare sunt utilizate pentru delimitarea precisă de către medicul terapeut a țintelor tumorale care trebuie iradiate și a organelor sănătoase din vecinătate care trebuie protejate la maxim.
Fizicianul medical stabilește apoi parametrii specifici ai iradierii (număr de fascicule de iradiere, orientarea acestora, tehnică de administrare a iradierii), în așa fel incât obiectivele stabilite de medicul radioterapeut să fie realizate.
Radioterapia externă începe, în general, în interval de 2 săptămâni de la CT-ul de simulare, iar pe durata acesteia, corectitudinea poziționării pacientei este verificată prin imagistică efectuată la aparatul de iradiere (radioterapie ghidată imagistic -IGRT).
Brahiterapia se utilizează pentru tratarea unor suprafețe restrânse. Sursa de iradiere este plasată în interiorul corpului, în regiunea de interes (uter, vagin) cu ajutorul unor dispozitive numite aplicatori și este retrasă după administrarea iradierii.
Când este necesară asocierea cu radioterapia externă, brahiterapia se efectuează după finalizarea acesteia.
Numărul ședințelor de brahiterapie este între 2 și 5, cu 1-2 ședințe pe săptămână.
Pacientele în tratament cu radioterapie externă sau brahiterapie pentru cancerele uterine nu sunt radioactive sau periculoase pentru cei din jur, inclusiv copii și gravide.
Medicul radioterapeut urmărește răspunsul tumorii și reacțiile adverse produse de iradiere prin controale clinic și prin analize de laborator care se fac după un protocol care este comunicat pacientei înainte de începerea radioterapiei.
Efectele adverse ale iradierii pot apărea și se pot accentua pe durata acesteia, în zilele sau săptămânile de după finalizarea acesteia (reacții acute) sau după luni, ani de la terminarea radioterapiei (reacții tardive).
Reacțiile acute produse ca urmare a iradierii intestinului, rectului și vezicii urinare, se pot manifesta sub formă de diaree, balonare, dureri abdominale, sângerări la nivelul anusului, urinări mai frecvente însoțite de usturime, senzație de arsură sau dificultate de a menține urina (incontinență urinară).
Oboseala, în grade variabile până la senzație de epuizare, este o reacție acută care apare frecvent și este mai accentuată când se iradiază suprafețe mari ale corpului; în plus, radioterapia externă pelvină poate produce anemie, din cauza efectului asupra măduvei osoase, care accentuează oboseala.
Scădere apetituluui, greața și vărsăturile, apar mai frecvent în cazurile în care la iradierea extenă pelvină se asociază și iradierea ganglionilor limfatici abdominali sau chimioterapia concomitentă.
Pielea se poate înroși, eventual cu senzație de usturime asociată, la nivelul zonei care este iradiată.
Intensitatea reacțiilor adverse acute variază mult de la o persoană la alta, dar, în general se ameliorează semnificativ și dispar în interval de 4-6 săptămâni de la terminarea radioterapiei. Pentru prevenirea și limitarea acestora, este necesar un stil de viață sanatos. În alimentație trebuie să se evite alimentele care fermentează, dulciurile concentrate, băuturile carbogazoase dulci, condimentele și se recomandă un consum adecvat de lichide (minim 2-2,5 litri pe zi). Exercițiile fizice ușoare, mersul pe jos și plimbările în aer liber, pot ameliora senzația de oboseală.
Reacțiile tardive ale iradierii se pot manifesta prin afectarea fertilității, inducerea menopauzei, inflamații cronice la nivelul vezicii urinare, intestinului și rectului, care pot asocia diaree sau constipație, crampe abdominale, sângerări. In foarte rare cazuri (1/1000) poate apărea, la interval de ani, un al doilea cancer în regiunea tratată.
Tehnicile moderne de radioterapie (3D conformațională – 3D CRT, cu intensitate modulată – IMRT/VMAT) au scăzut mult riscul de apariție și gravitatea reacțiilor adverse.
Progresele tehnologice în planul de tratament, bazat pe imagistică CT și tehnicile moderne, conformaționale de radioterapie, alături de o bună comunicare medic radioterapeut – pacient, asigură rezultate optime pentru controlul bolii și calitatea vieții pacientelor cu cancere uterine.
