spot_img

Radioterapia în tratamentul împotriva cancerului

Dr. Ștefănel Vlad, medic primar Radioterapie

Cât de mult este folosită Radioterapia ca tratament în România?

Radioterapia are indicație în majoritatea localizărilor neoplazice. Așadar, cei mai mulți pacienți care au un diagnostic oncologic vor avea nevoie la un moment dat de radioterapie, fie că este vorba de intenție curativă, fie că este vorba despre o radioterapie paliativă. Incidența cancerului este bine cunoscută. În continuare sunt foarte multe cazuri noi anual, lucru care se întâmplă nu numai în România ci și în toate celelalte țări. Pot spune că, în momentul actual, lucrurile stau mult mai bine decât în trecut. Cel mai important este pentru un bolnav de cancer să înceapă tratamentul cât mai repede de la momentul diagnosticării. Să nu existe liste de așteptare.

De ce este foarte important din punct de vedere medical să nu existe aceste liste de așteptare?

Este important să nu existe liste de așteptare pentru că momentul în care radioterapia este indicată, momentul în care ea trebuie aplicată este un element crucial într-un tratament oncologic. Noi avem discuții cu o mulțime de specialiști. Radioterapia este o specialitate clinică care folosește această intracțiune și această colaborare între multe specialități medicale și chirurgicale. Pentru un caz, pentru un pacient anume, suntem în contact cu medici oncologi, cu chirurgi și cu ei discutăm modul în care tratăm multimodal, fiecare dintre cazuri. Tratament multimodal înseamnă că îmbinăm diferite tipuri de terapii pentru un rezultat eficient global și atunci, în acest tratament multimodal, locul radioterapiei deja este foarte bine cunoscut. Știm faptul că  radioterapia trebuie să urmeze la 3-4 săptămâni după seriile de chimioterapie sau după o anumită perioadă post intervenție chirurgicală. Listele de așteptare fac ca aceste intervale de timp pe care noi le considerăm optime, să crească și, evident, în momentul respectiv, cel puțin teoretic, și eficiența tratamentului poate să scadă.

Există anumite tipuri de cancer care răspund mai ușor, mai repede la radioterapie, altele mai greu sau deloc?

Sigur, există și cancere care răspund mai bine, adică sunt mai radiosensibile. Însă nu sensibilitatea țesutului, a tipului celular, este întotdeauna singurul factor care influențează răspunsul la radioterapie. E foarte important și pentru pacienți să înțeleagă că un diagnostic precoce este esențial. Cu cât o tumoră este mai mică, cu cât o putem depista într-un stadiu mai incipient, eficiența tuturor tratamentelor crește.

Care este traseul unui pacient din momentul în care se prezintă la dumneavoastră în cabinet?

În general pacienții ajung la radioterapie după ce avem o confirmare  histopatologică a malignității. Ei au deja un consult chirurgical sau există chiar o intervenție chirurgicală care ne oferă informații depre tipul de tumoară. Sau un alt scenariu este cel în care intervenția chirurgicală nu poate fi folosită ca prim pas și avem o biopsie. Indiferent de situație, pacientul are un dosar cu investigații. Facem, evident, o anamneză, discutăm despre istoricul bolii, despre pașii pe care pacientul i-a urmat până în momentul respectiv. După ce avem colectate toate aceste informații de la rezultatul histopatologic până la alte investigații de laborator sau investigații imagistice, cazul este discutat  într-o comisie oncologică pentru a se lua o decizie legată de radioterapie. În comisia oncologică, însă, deja medicul radioterapeut prezintă o opinie legată de scopul tratamentului, fie că e vorba despre un tratament cu intenție curativă sau un tratament cu intenție paliativă și se decide împreună cu ceilalți colegi care ar fi momentul în care radioterapia ar fi utilă. Practic, din momentul acela, se decide un drum pe care pacientul respectiv îl va urma.

Radioterapia modernă înseamnă și mai puține efecte secundare pentru pacient. Care sunt cele mai frecvente reacții adverse pe care le poate avea pacientul după radioterapie? Diferă în funcție de localizarea tumorii sau există alte elemente care diferențiază efectele secundare?

Orice tratament oncologic are și efecte secundare. Dacă vorbim despre radioterapie, scopul nostru ca specialiști este să ne facem un plan, să gândim un tratament care se adresează unei tumori pe care dorim să o distrugem, să o eliminăm. Însă în jurul acelei formațiuni tumorale există și țesuturi sănătoase pe care vrând, nevrând, le vom afecta mai mult sau mai puțin. Aici vine importanța evoluției tehnologice pentru că, pe măsură ce echipamentele s-au dezvoltat, din ce în ce mai mult avem arme prin care putem să protejăm mai bine țesuturile sănătoase. Însă niciodată nu vom putea să spunem că țesuturile normale care sunt în regiunea pe care o tratăm, nu sunt afectate. Și de aici vin și efectele secundare. Există efecte secundare care sunt acute, adică efecte care apar în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament și efecte tardive, adică sunt modificări ale țesuturilor sănătoase care apar după luni sau poate după ani de zile. Atât efectele secundare acute cât și cele tardive sunt urmărite prin controalele pe care le facem pacienților. Sunt controale intra-terapeutice și controale post-terapeutice. Pacientul rămâne mult timp, luni sau ani de zile în urmărirea noastră. Fiecare efect secundar pe care pacientul ni-l semnalează, pe de-o parte este monitorizat, pe de altă parte este tratat și avem tratamente simptomatice care ameliorează sau reușesc să elimine aceste efecte secundare. Există, evident, și situații în care avem nevoie de întreruperea tratamentului deoarece sunt efecte secundare foarte intense și beneficiul practic rămâne undeva mai mic decât riscul de a continua acest tratament. În ziua de azi, însă, în radioterapia modernă pe care o avem la dispoziție, aceste cazuri sunt excepții. Efectele secundare depind de localizarea tumorii. Sunt zone care sunt înconjurate de țesuturi foarte sensibile la radioterapie sau organe vitale și atunci este evident că iradierea lor trebuie menținută sub o anumită limită la care efectele secundare pe termen lung să fie cât se poate de mici. Sunt foarte importante și comorbiditățile pacientului. Există o reactivitate individuală a fiecăruia.

Cât durează radioterapia, atât ca durată a ședinței cât și din punct de vedere al întregii sesiunii de tratament?

Există și tratamente de radioterapie externă care se întind pe o perioadă de 6, 7, 8 săptămâni în situațiile în care intervenția chirurgicală nu a fost efectuată anterior și în situațiile în care tumoriile sunt mai puțin sensibile. Durata îi este comunicată pacientului după ce se efectuează planul de tratament. În general sunt 5 ședințe pe săptămână, adică este planificată o ședință în fiecare zi, cu pauză în weekend. Există, însă, și situații în care avem 2 sau uneori chiar 3 ședințe de radioterapie pe zi, sunt tratamente mai speciale, utilizate în anumite condiții clinice, în anumite situații clinice mai deosebite. De asemenea avem și situații în care există un număr mic de ședințe și uneori chiar o singură ședință de radioterapie fie cu intenție paliativă, când avem de tratat foarte rapid un anumit simptom sau cu intenție curativă când se administrează într-una sau în doar câteva ședințe și aici vorbim despre sterotaxie sau de radiochirurgie.

Este important să spui pacientului exact că are cancer? Luptă oare altfel, își adună resursele necesare pentru a duce la bun sfârșit această luptă mai bine dacă știe adevărul?

Da, eu cred că un pacient poate să lupte mai bine dacă știe diagnosticul decât dacă nu îl știe, însă aici este o problemă foarte importantă legată de modul în care i se spune. E nevoie de timp, e nevoie de cunoașterea pacientului, avem nevoie de suportul familiei lui. De foarte multe ori, în momentul în care se pune un astfel de diagnostic, familia se strânge cumva ca un arici în jurul pacientului să îl protejeze. Uneori îl protejează cu un rezultat pozitiv, alteori această protecție nu este în totalitate în beneficiul lui, în principal prin ascunderea unor realități legate de diagnostic și de prognostic. Eu sunt adeptul comunicării adevărului chiar dacă după aflarea lui, poate urma o periaoada mai grea de deznădejde, poate de anxietate mai mare. Comunicarea cât mai empatică, faptul că simte că ești acolo pentru el, că îl vezi că pe un om și nu ca pe un caz, toate lucrurile astea sunt foarte importante.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Parteneri

Karl Storz
Dopple Herz
icmed
Karl Storz

Medinst