Datele epidemiologice obiectivează o creştere semnificativă a incidenţei cazurilor de boală Alzheimer în directă relaţie cu îmbătrânirea populaţiei. Mijloacele de investigare au permis evidenţierea
unor indicatori neurobiologici de predicţie a deteriorării cognitive încă din stadiile incipiente de boală, precum şi evidenţierea unor factori de risc ce pot favoriza progresia rapidă a fenomenelor de
tip deteriorativ-cognitiv.
Strategiile terapeutice se bazează pe augmentarea transmisiei colinergice și pe modelarea transmisiei glutamatergice, ipotezele etiopatogenice validate de psihofarmacologia demenței Alzheimer centrându-se pe deficitul transmisiei acetilcolinice și hiperactivitatea receptorilor de tip NMDA.
Cercetarea fundamentală a scos în evidență faptul că patogenia acestei afecțiuni este multifactorială, fiind decelate mai multe niveluri de vulnerabilitate, principalele fiind vulnerabilitatea
genetică, biologico-biochimică și vulnerabilitatea raportului neuronastroglie în funcționalitatea unității neuroanatomice a creierului, unitatea neurovasculară.
Rolul factorului vascular scotomizat de excesivitatea explicațiilor neurodegenerative are o importanță majoră, fiind un veritabil conglomerat multifactorial ce implică funcția endotelială,
procesele proinflamatorii, mecanisme citokinice și agresiuni autodistructive de tip excitotoxic sau apoptotic.
Perspectiva actuală urmărește conservarea raportului neuronastroglie prin influențarea multisistemică a condițiilor patogenice multiple discutându-se de veritabili factori neuroprotectivi
ce pot întârzia semnificativ evoluția deteriorativ-cognitivă în contrast cu factorii disprotectivi ce precipită această deteriorare.
Principalii factori neuroprotectivi sunt reprezentați de factorii neurotrofici.Identificarea factorilor de risc sau a celor de precipitare, trecerea rapidă de la stadiul MCI spre stadiile avansate ale
deteriorării cognitive și utilizarea în scop terapeutic a factorilor neurotrofici permit întârzierea evoluției. Acțiunea factorilor neurotrofici este exercitată la nivel celular și molecular, întrerupând
cascadele patogenice neurodegenrative.
Influența exercitată de factorii neuroprotectivi asigură conservarea transmisiei de tip colinergic, cu un veritabil scut de protecție la nivel sinaptic împotriva agresiunii de tip beta-amiliod,
scad neuroinflamația, modelează endoteliul vascular la nivel cerebral dar și la nivel cardiac, fapt ce permite o menținere constantă a nivelului de perfuzie vascularo-metabolică în unitatea
neurofuncțională cerebrală.Beneficiile strategiilor terapeutice bazate pe factorii neurotrofici sunt susținute atât de cercetările pe model animal, în condițiile de hipoperfuzie vasculară cerebrală controlată, cât și de studii de tip meta-analiză efectuate recent. Utilizarea preparatelor de tip Cerebrolysin în condițiile identificării momentelor disprotective poate îmbunătăți semnificativ evoluția bolii și calitatea vieții pacienților și aparținătorilor acestora.
Cuvinte cheie: raport neuron-astroglie, factori neurotrofici,momente disprotective.
