• banner catena
  • Schimbarea paradigmei tratamentului medicamentos al pacienților diabetici cu risc cardiovascular inalt

    Dr. Ioana-Diana Florențiu Medic primar Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice Centrul Medical Provita

    Diabetul este considerat un factor de risc cardiovascular major. Peste 68% dintre paciențtii diabetici cu vârsta peste 65 ani mor datorită unei afecțiuni cardiace, iar aproximativ 16% decedează prin accident vascular. Riscul de moarte de cauză cardiovasculară este de 2-4 ori mai mare la adulții cu diabet comparativ cu cu cei de vârstă similară dar fără diabet.

    În ultimii ani, FDA (US food and drug administration), organismul regulator al medicamentelor din SUA, a cerut studii de siguranță cardiovasculară pentru toate medicamentele noi dezvoltate pentru tratamentul diabetului. Dintre numeroase molecule studiate, 2 clase au dovedit nu doar siguranță, ci chiar superioritate în prevenția cardiovasculară.

    Numeroasele studii publicate recent, cum ar fi “Empagliflozin (EMPA) Cardiovascular (CV) Outcome Event Trial in T2DM Patients-Removing Excess Glucose” (EMPA-REG OUTCOME), “Liraglutide Effect and Action in Diabetes: Evaluation of CV Outcome Results,” and “Trial to Evaluate CV and Other Long-term Outcomes with Semaglutide in Subjects with Type 2 Diabetes” (SUSTAIN6), “Researching Cardiovascular Events With a Weekly INcretin in Diabetes” (REWIND) au arătat mai multe efecte benefice ale liraglutidei, dulaglutidei, semaglutidei, empagliflozinei asupra riscului cardiovascular.

    Cele două clase de medicamente antidiabetice care demonstrează beneficii cardiovasculare sunt agoniștii de receptor glucagon like 1 (GLP-1) și inhibitorii de sodiu-glucoza cotransportor 2 (SGLT2).

    Agoniștii de receptor glucagon like 1 (GLP-1) sau incretin mimeticele sunt agenți care acționează similar cu hormonii incretinici, cum ar fi peptidul glucagon-like 1. Ei se leagă de receptorii GLP-1 și stimulează secreția de insulină dependentă de glucoză, având astfel un efect antihiperglicemic. Incretin mimeticele reduc apetitul și inhibă secreția de glucagon. Ele încetinesc golirea stomacului, reducând astfel glicemia postprandială. Se administrează, de obicei, injectabil cu frecvență variabilă în funcție de preparat, de la 1-2 injecții pe zi până la 1 injecție pe săptămână. Medicamentele prezente pe piața românească sunt exenatida, exenatida LAR, liraglutida, dulaglutid, lixisenatida.

    Inhibitorii de sodiu-glucozp cotransportor 2 (SGLT2), cunoscuți și sub denumirea de gliflozine, inhibp proteinele SGLT2 aflate la nivelul tubulilor renali, responsabile pentru reabsorbșia glucozei în sânge. În consecință, o parte din glucoză va fi eliminată în urină. Inhibitorii de SGLT2 sunt eficienți în scăderea hemoglobinei glicate, reducerea greutății corporale și a tensiunii arteriale. Sunt bine tolerați în general și au posibilitatea de a acționa indiferent de capacitatea funcției beta-celulare a pancreasului. Reprezentanții clasei (prezenți în România) sunt dapagliflozina și empagliflozina.

    Ambele clase de medicamente prezintă un risc scăzut de hipoglicemie.

    Consensul ADA/EASD 2018 pentru tratamenul hiperglicemiei în diabetul zaharat de tip 2 accentuează necesitatea reducerii riscului cardiovascular, considerându-l parte integrantă din managementul diabetului zaharat. Astfel, există o secțiune dedicată pacienților cu risc cardiovascular înalt, aflați în prevenție secundară. În timp ce metforminul rămâne în continuare prima linie de tratament, în cazul acestor pacienți, medicația de elecție pentru linia a doua de tratament trebuie să facă parte din aceste clase de medicamente detaliate mai sus.

    Mai precis, în cazul pacienților cu boală cardiovasculară aterosclerotică dovedită, de primă intenție sunt agoniștii de GLP-1 cu beneficiu dovedit în studii clinice (liraglutid, semaglutid, dulaglutid, exenatida LAR). Studiile care au stat la baza acestor recomandări au arătat beneficii precum reducerea mortalității de orice cauză, reducerea numărului de evenimente cardiovasculare majore, reducerea riscului de moarte de cauză cardiovasculară și reducerea riscului de accident vascular ischemic. Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă și/sau boală renală cronică progresivă se recomandă un inhibitor de SGLT-2 (empagliflozina, canagliflozina, dapagliflozina). Aceștia reduc semnificativ riscul de spitalizare prin insuficiență cardiacă și deces cardiovascular prin mecanisme încă incomplet înțelese și, de asemenea, riscul de progresie a bolii renale cronice.

    În concluzie, odată diagnosticată boala aterosclerotică, insuficiența cardiacă sau boala renală cronică la un pacient cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul antidiabetic poate completa în mod firesc tratamentul prescris de medicul cardiolog sau nefrolog. Î acest mod, prin alegerea terapiei potrivite fiecărui pacient, medicul diabetolog poate contribui la reducerea/ameliorarea prognosticului acestor comorbidități importante.

    Related Posts