Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO), reprezintă o afecţiune caracterizată în principal prin somnolenţă diurnă, pauze de respiraţie în timpul somnului şi sforăit. Pe lângă aceste simptome pacienţii mai pot prezenta cefalee matinală, treziri nocturne însoţite de sufocare, urinări nocturne frecvente, somn neodihnitor, scăderea atenţiei, obezitate. Majoritatea pacienţilor cu sindrom de apnee în somn sunt obezi. Oprirea respiraţiei în timpul somnului se însoţeşte de scăderea oxigenului în sângele arterial cu întreruperi ale somnului şi consecinţe importante asupra întregului organism. Mecanismul de producere al bolii nu se cunoaşte în deplinătate, dar se ştie că există un colaps al muşchilor faringieni în timpul somnului, care conduce la închiderea gâtului. Pe lângă acest colaps mai există şi alte cauze care produc sau agravează boala cum ar fi depunerile de grăsime din jurul gâtului, obstrucţia nazală, cauze anatomice (gât scurt, micrognatia şi retrognatia, amigdale hipertrofice, modificări la nivelul vălului palatin).
Sindromul de apnee în somn este tot mai mult implicat în iniţierea şi progresia bolilor cardiovasculare.
Pauzele repetitive de respiraţie din timpul somnului modifică interacţiunile fiziologice dintre somn şi sistemul cardiovascular. Astfel, fragmentarea somnului ca şi alte anomalii existente la pacienţii cu SASO, cum ar fi creşterea activităţii simpatice, disfuncţia vasculară endotelială, creşterea stresului oxidativ, inflamaţia, creşterea agregabilităţii plachetare şi modificările metabolice, pot fi implicate în iniţierea şi progresia bolilor cardiovasculare.
SASO poate conduce la Hipertensiune arterială esenţială, boală coronariană ischemicăa, infarct de miocard, insuficienţă cardiacă, aritmii cardiace, Hipertensiune pulmonară, accidente vasculare cerebrale şi moarte subită în somn.
Odată cu apariţia epidemiei de obezitate există şi o creştere a conştientizării tulburărilor de somn ca factor de risc al bolilor cardiovasculare. SASO se asociază în mod obişnuit cu obezitatea şi se întâlneşte frecvent la pacienţi cu hipertensiune, insuficienţă cardiacă, aritmii şi accidente vasculare cerebrale.
Consecinţele hemodinamice acute ale SASO sunt vasoconstricţia mediate simpatic, creşterea presiunii sistemice şi pulmonare, creşterea post sarcinii ventriculului stâng şi modificări ale debitului cardiac legate de respiraţie.
SASO se poate asocia cu modificări metabolice care pot predispune la creşterea în greutate şi risc cardiovascular. Leptina este un hormone derivat din adipocite care scade apetitul şi induce saţietatea. Nivelul de leptină este crescut la obezi ceea ce sugerează rezistenţă la efectele metabolice ale leptinei. Leptina predispune la agregare plachetară şi a fost implicată ca marker independent în creşterea riscului cardiovascular. Tratamentul cu CPAP reduce nivelul de leptină şi poate fi asociat cu scăderea acumulării de grăsime viscerală.
SASO poate modifica toleranţa la glucoză. Pacientii cu SASO pot avea glicemia şi hemoglobina glicozilată crescută, independent de greutatea corporală. SASO sever se însoţeşte de creşterea de 5 ori a riscului de diabet zaharat. Alterarea toleranţei la glucoză la pacienţii cu SASO, independent de efectele obezităţii poate avea legătură cu deprivarea de somn, activarea simpatică şi rezistenţa la leptină.
Sindromul de apnee în somn se diagnostichează cu usurinţă şi este tratabil. Diagnosticul se realizează în laboratoare de poligrafie/polisomnografie cu ajutorul unui aparat pe care pacientul îl poartă pe timpul nopţii, aparat care înregistrează anumiţi parametri. Tratamentul se realizează cu ajutorul unui alt aparat care se numeşte CPAP şi care introduce aer cu presiune în căile respiratorii şi astfel se menţine gâtul deschis pe timpul somnului. La pacienţii nediagnosticaţi şi netrataţi pot apărea complicaţii ale bolilor cardiace şi vasculare şi lipsa de răspuns la tratamentul convenţional al acestor afecţiuni, de unde reiese importanţa diagnosticului precoce al sindromului de apnee în somn şi tratamentul acestei boli.