Interviu cu Dr. Veress Albert, Preşedintele Asociaţiei Române de Reabilitare Psihosocială
O dată la doi ani se desfășoară Conferinţa Internaţională de Psihiatrie Româno-Maghiară. Care vor fi noutăţile din acest an și ce ne puteţi spune despre temele principale dezbătute în această ediţie?
Anul acesta va fi un eveniment deosebit de cele anterioare: se va desfășura a XI-a ediţie a Simpozioanelor de Psihiatrie din România, care au debutat în anul 2000, urmate de altele, bienale. Simultan cu simpozionul nostru se va desfășura și Simpozionul Asociaţiei Maghiare de Psihiatrie, creditată aparte de către asociaţia lor. Deci: nu va mai fi o conferinţă internaţională bilaterală. Noi vom oferi doar sprijin logistic și găzduire pentru cei care vor veni prin organizarea asociaţiei prietene.
Care a fost punctul de plecare al organizarii unei astfel de manifestări?
Punctul de plecare în organizarea acestor manifestări a fost Prima Conferinţă Naţională comună a Asociaţiei Române de Psihiatrie și a Asociaţiei Române de Neuropsihiatrie Infantilă din 2000, la care au participat peste 220 de invitaţi.
Există diferenţe între noi și etnia maghiară în modul de tratare a pacienţilor depresivi?
Din punct de vedere a medicaţiei nu există. Avem aceași paletă de psihotrope, de care dispun și colegii noștri din Ungaria. Dar: liantele intermediare dintre asistenţa intra și extramurală sunt mai bine puse la punct în Ungaria. Tragem speranţe, ca și noi să ne aliniem necesităţilor de reabilitare psihosocială, un scop înscris și pe frontispiciul Asociaţiei Române de Reabilitare Psihosocială și a Asociaţei Române de Psihiatrie Socială.
Care sunt problemele cu care vă confruntaţi în Miercurea Ciuc ca medic psihiatru?
Identice cu cele ale colegilor de pe alte meleaguri românești: continua luptă împotriva stigmei care planează asupra psihiatrilor și al bolnavilor psihici; hiatusurile legislative ale asistenţei postcură și ale prevenţiei bolilor psihice, în special al prevenţiei suicidare; drogdependenţa – din ce în ce mai mult cu ponderea pe drogurile ”tari”; penuria personalului medico-sanitar. Mă opresc aici, ca să nu par defetist!
Sunt suficiente locurile la Secţia de Psihiatrie din Spitalul Judeţean de Urgenţă din Miercurea Ciuc?
De la 50 de paturi de care dispunea secţia SJU în 1980, când am ajuns aici, am ajuns azi la 30 de paturi, datorită nu în ultimul rând și efectului benefic al antipsihoticelor de ultimă generaţie, care au dus la demodarea ușilor turnante a asistenţei psihiatrice, prin creșterea complianţei bolnavilor și al efectului lor terapeutic mai propice. Nu avem cozi de așteptare, decât – uneori – unele scurte.
Care credeţi că sunt motivele principale pentru care tot mai mulţi tineri suferă de depresie?
Ele sunt multiple, variate. Le-aș îndritui printre cauzele bio-psiho-socio-spirituale ale societăţii contemporane. Detalierea lor ar umple spaţiul de timp al mai multor conferinţe.
În încheiere aveţi un mesaj pe care să-l adresaţi celor care vor participa la ediţia de anul acesta a acestui eveniment?
Deopotrivă celor care au mai participat și celor care încă nu au avut această șansă: vor găsi aici tradiţionala atmosferă de ospitalitate și prietenie, căldură sufletească, punctualitate, valoare profesională, și …de ce nu? …atât de mult dorita pâine cu untură și pălincă cu ardei, patentată la noi.
