A bea cafea e un obicei străvechi, de peste 1000 de ani, dar mai înainte de toate ar trebui să ştim ce bem, cum e mai bine să o preparăm şi la ce să ne aşteptăm din partea ei.
Boabele de cafea sunt fructele unor plante din familia Rubiaceae dintre care două varietăţi sunt mai importante: Cofeea arabica si Cofeea robusta, prima fiind de calitate superioară. Conţin peste 800 de substanţe volatile aromate ce se emană numai din boabele prăjite.
Principala substanţă din componenţa cafelei, care are şi efecte fiziologice de importanţă majoră asupra organismului, este cofeina sau cafeina. Este de fapt un praf alb, cristalin, cu gust uşor amar şi are denumirea chimică de 1,3,7- trimetilxantină. Aceasta are şi efecte pozitive asupra organismului, dar şi efecte negative notabile şi de neglijat.
O să încep prin a prezenta întâi efectele ei pozitive pentru care se şi foloseşte ca medicament, dar voi atrage atenţia şi asupra celor negative care trebuie şi ele luate în calcul.
Cofeina stimulează creierul pentru a produce neurotransmiţătorul DOPAMINA ocupând receptorii adenozidici ai creierului, cei care induc somn, calm şi linişte. Ei nu reuşesc să facă diferenţa între adenozină şi cafeină. Dopamina este neurotransmiţătorul care ne induce starea de bine, ne stimulează activitatea neuronală în general şi ne ajută la controlul mişcărilor conştiente. De aici rezultă rolul ei atât în protejarea împotriva depresiei, a bolii Alzheimer şi a Parkinsonului, cât şi în îndepărtarea stării de oboseală, somnolenţă, oferind precizie în mişcări. Însa în acelaşi timp se suprastimulează şi glanda pituitară care începe să transmită către toate glandele, dar mai cu seamă asupra glandelor suprarenale, hormoni care stimulează descărcarea de adrenalină şi noradrenalină, neurotransmiţătorii sistemului nervos simpatic de unde pleiada de efecte de suprastimulare simpatică cu efecte pozitive, dar şi negative. Dintre efectele pozitive notăm: bronhodilataţia ceea ce ne ajută în crizele de astm sau în bronşitele cu componenţă bronhospastică, efectul inotrop şi cronotrop pozitiv asupra inimii, adică stimularea puterii de pompare a inimi şi creşterea frecvenţei cardiace, foarte importantă în insuficienţele cardiace şi chiar tendinţa la stop cardiac, stimularea secreţiilor digestive şi a tranzitului, ajutând digestia alimentelor şi eliminarea scaunului, deci în constipaţie. Prin stimularea glandei tiroidiene duce la stimularea metabolismului în general şi a arderilor catabolice, ceea ce duce la topirea grăsimilor, de aceea e bună în curele de slăbire.
Însă are şi multe şi importante efecte negative asupra organismului:
1. asupra sistemului nervos produce acea suprastimulare dopaminergică, iar prin inhibarea receptorilor adenozinici induc o stare de nelinişte şi agitaţie, insomnii;
2. asupra vaselor de sânge produc o vasoconstricţie ceea ce duce la creşterea uşoară, dar uneori semnificativă, a tensiunii, urmând ca mai apoi prin stimularea diurezei să se producă scăderea şi mai semnificativă a tensiunii, putând să meargă uneori până la stări de colaps şi leşinuri, dureri de cap de origine vasomotorie;
3. asupra aparatului digestiv prin suprastimularea secreţiilor digestive şi a peristaltismului intestinal pot să apară gastrite, ulcere, colici, colite, celiachii şi intoleranţă la gluten, diaree;
4. prin suprastimularea sistemului nervos se suprastimulează şi sistemul endocrin care se va dezechilibra prin reacţii de hiper:
• hipertiroidism cu stimularea arderilor şi scădere în greutate;
• hiperparatiroidism cu creşterea absorbţiei de calciu şi fosfor, dar şi a resorbţiei osoase ceea ce poate duce la Osteoporoză;
• hiperpituitarism cu suprastimularea celorlalte glande;
• creşterea producţiei de adrenalină cu efectele discutate mai sus, dar şi cu inducerea unei stări de alertă, de „luptă sau fugi”. Eliberările acestea de Adrenalină şi Dopamină care induc stările de bine, de energie şi de a fi mereu „în priză”, dau sindromul de dependenţă similar oricărui drog. Atenţie! Uneori plăcerile ne pot omorî!
• Pe măsură ce rezerva de adrenalină scade începe descărcarea celui de al doilea hormon de stres, de „luptă sau fugi” şi anume Cortizolul. Dacă acest ciclu se repetă de mai multe ori şi în mod regulat se instalează starea de stres cronic ceea ce duce la sindromul de oboseală cronică, anxietate, nervozitate, iritabilitate şi scăderea imunităţii. Creşterea cortizolului poate să provoace, pe lângă acest răspuns la stres, o creştere a rezistenţei la insulină cu efecte de creştere a glicemiei, o stimulare a resorbţiei osoase cu pericol de Osteoporoză, o inhibare a hormonului de creştere cu importanţă majoră la copii, dar şi inhibarea hormonilor sexuali, producând fenomene de hipogonadism şi a aldosteronului producând retenţie de sodiu şi hiperexcreţie de potasiu şi calciu.
De asemenea s-a mai observat că sub influenţa cafeinei scade şi absorbţia intestinală de fier putând sa produca Anemii feriprive, dar şi a calciului.
În ceea ce priveşte aportul de calciu, acesta poate fi blocat de diferite alimente, cum ar fi: cafeaua, ca de altfel şi cacao, ceaiul verde sau negru, spanacul, macrişul, reventul, roşiile, sfecla roşie, ţelina, pătrunjelul ori smochinele, care conţin cantităţi mari de acid oxalic fiind considerate alimente cu un PH acid. Acidul oxalic este unul dintre cei mai tari acizi organici fiind foarte instabil reacţionând imediat cu mineralele cu care vine în contact şi în special cu calciul, care formează oxalaţii de calciu, săruri insolubile care se depun imediat formând calcificări pe artere, osteofite pe articulaţii sau calculi în diverse organe cavitare. Cum se întâmplă lucrul acesta? Dacă consumăm cafeaua sau oricare din alimentele mai sus amintite, acidul oxalic din ele ajungând în sânge se cuplează cu calciul pe care-l întâlneşte, formând oxalaţii de calciu care se depun pe artere sau prin rinichi, etc. Sângele, ca să-şi menţină cantitatea de calciu care trebuie sa perfuzeze muşchii astfel încât ei să nu sufere şi să nu intre în tetanie, începe să-l extragă din os producând Osteoporoza, iar prin precipitarea oxalaţilor de calciu, osteofitele. Dacă se consumă cafeaua sau oricare din produsele mai sus menţionate cu lactate, se formează oxalaţii de calciu în afara organismului şi astfel se evită vidarea propriilor rezerve de calciu, însă aceste săruri sunt absorbite din intestin în sânge şi se pot depune pe vasele de sânge sau în rinichi, ficat, pancreas etc. dând acele microcalcificări sau calculi.
De asemenea, cafeaua mai conţine şi cafestol şi kahweol, două substanţe care pot ridica nivelul LDL- colesterolului (lipoproteine) care transportă colesterolul rău depus pe vase producând Ateroscleroza.
S-a observat însă, că aceste substanţe pot fi îndepărtate prin folosirea filtrelor de cafea.
De asemenea, cafeaua mai conţine aproximativ 4% proteine, 30% glucide, 14% lipide, vitaminele: A, E, PP, B1, B2, B6, B9, minerale: K, Ca, Mg, P, etc şi acizi fenolici clorogenici cu proprietăţi cei drept antioxidante, dar, având în vedere efectele negative multiple şi importante ale cafelei, ar fi de preferat a se folosi alte alimente bogate în substanţe antioxidante, cum ar fi fructele, legumele, cerealele, plantele, etc care au şi putere energizantă de altfel, fără să dea sindroame de dependenţă.
În concluzie, e bine să se folosească cafeaua cât mai rar posibil, pregatită la filtru, tamponată cu trei sferturi din cantitate cu lapte, pentru a evita sărăcirea organismului în calciu, alături de un pahar cu apă pentru a evita scăderile tensionale post diureză, nu în cantităti mari şi nu pe stomacul gol, ci după o masă mai festivă, pentru a evita sindromul de dependenţă şi de obisnuinţă care o face să nu mai aibă efectul scontat de energizare şi pentru a evita toată pleiada de afecţiuni pe care le poate genera. În ceea ce priveşte categoriile de oameni care o pot consuma, sunt doar persoanele adulte şi nu foarte în vârstă. Este interzisă cu desăvarşire femeilor însărcinate sau care alăptează, pentru că pot întoxica copilul care nu are încă pregatite armele metabolizării şi eliminării substanţelor din cafea şi copiilor de orice vârstă, pentru ca le blochează hormonul de creştere.
Dr. Dumitrescu Noica Angelica Cornelia, medic de familie