Anemia, care în limba greacă înseamnă “fără sânge”, reprezintă scăderea numărului sau a calităţii globulelor roşii şi reducerea hemoglobinei.
Hemoglobina este o proteină complexă ce conţine fier, care se găseşte în globulele roşii (numite şi eritrocite sau hematii) şi care îi conferă sângelui culoare roşie caracteristică. Hemoglobina transportă oxigenul din plămâni în toate ţesuturile, unde este folosit pentru producerea de energie. Atunci când nivelul hemoglobinei este sub limitele normale, se instalează starea de hipoxie (lipsa de oxigen) la nivel celular, cu consecinţe negative asupra întregului organism.
Cauzele anemiei sunt multiple, această stare putând fi declanşată fie prin pierderea de sânge sau prin distrugerea globulelor roşii, fie prin sinteză deficitară a eritrocitelor sau a hemoglobinei. De mult ori, anemia se instalează lent, cu semne nespecifice precum oboseală, rezistență scăzută la efort, ameţeală, dureri de cap, palpitaţii. Dacă nu este identificată şi tratată corespunzător, anemia poate îmbrăca manifestări mai grave, date de afectarea unor organe vitale precum inima sau creierul şi poate conduce chiar la deces.
În cazul adolescentelor şi femeilor tinere, menstruaţia abundentă este o cauză frecventă a anemiei, în timp ce femeile în perioada de postmenopauză şi bărbaţii prezintă adesea drept cauză a anemiei sângerările gastrointestinale.
Referitor la anemia prin sinteză redusă a eritrocitelor, majoritatea cazurilor au la bază carențe de vitamine şi minerale. Aproape 50% dintre cazurile de anemie apar pe fondul carenței de fier, care este şi cea mai răspândită afecţiune nutriţională din lume. Fierul, care în organism se află în proporţie de aproximativ 70% în eritrocite, poate fi procurat atât din alimente de origine animală, precum carnea, ficatul, ouăle, dar şi din alimente de origine vegetală precum lintea, soia, spanacul, seminţele de dovleac, cu menţiunea că acesta din urmă are o absorbţie mai scăzută. Pentru a creşte absorbţia fierului, este recomandată administrarea concomitentă a alimentelor sau suplimentelor bogate în vitamina C.
Prevenirea anemiei nu înseamnă doar aport de fier, întrucât formarea globulelor roşii necesită şi alţi micronutrienți. Necesarul de vitamine şi minerale ar trebui asigurat din alimentele pe care le consumăm regulat, dar sunt situaţii când aportul lor prin hrană este redus sau absorbţia este diminuată, având drept consecinţe inclusiv instalarea anemiei.
Vitamina B12 are un rol important în sinteza globulelor roşii, în producerea de energie şi în buna funcţionare a sistemului nervos. Aceasta vitamină poate fi procurată doar din alimentele de origine animală, astfel că persoanele care adoptă o alimentaţie vegană trebuie să îşi asigure necesarul de vitamina B12 din suplimente. Nivelul redus de vitamina B12 poate fi determinat şi de absorbția redusă, pe fondul unor afecţiuni gastrointestinale, întâlnite frecvent la vârstnici. Acidul folic (vitamina B9) intervine în procesul de diviziune celulară, fiind necesar pentru sinteza normală a celulelor noi, inclusiv a globulelor roşii. Folații (forma naturală a vitaminei B9) se găsesc în special în fructe (citrice, banane) şi în legumele verzi sau cu frunze (spanac, salată, broccoli, sparanghel). Deficitul de vitamina B12 şi/sau de acid folic determină un alt tip de anemie, numită anemia megaloblastică, caracterizată prin modificări morfologice ale eritrocitelor.
Vitamina B6 şi acidul pantotenic (vitamina B5) sunt alte două vitamine cu rol important în metabolismul proteinelor şi în formarea hemoglobinei, în generarea de energie şi în combaterea stării de oboseală. Mai puţin cunoscut este rolul zincului şi al cuprului în combaterea anemiei, oligoelemente care intră în structura multor enzime, cu rol inclusiv în formarea globulelor roşii şi în menţinerea nivelului de hemoglobină.
Formarea globulelor roşii este un proces complex, motiv pentru care prevenirea anemiei la persoanele din grupele cu risc se poate face doar prin asigurarea tuturor elementelor esențiale pentru sinteza normală a eritrocitelor, din alimente sau din suplimente.