BPOC – Boala Pulmonară Obstructivă Cronică este o afecțiune gravă, ce nu se poate vindeca și care atacă bronhiile și plămânii. BPOC afectează capacitatea respiratorie, care se reduce progresiv, iar în lipsa tratamentului, conduce la invaliditate și moarte prematură.
Afecțiunea este, totuși, prevenibilă și poate fi ținută sub control, cu condiția să fie depistată. Din păcate, doar mai puțin de jumătate dintre persoanele afectate de BPOC sunt diagnosticate1. Motivul este faptul că simptomele timpurii ale bolii sunt ușor de confundat cu efectele fumatului excesiv sau ale înaintării în vârstă.
BPOC afectează 8.3% din populația României cu vârsta peste 40 de ani, potrivit Studiului de prevalență a BPOC în România 2019, realizat de către Societatea Română de Pneumologie. Prevalența estimată a crescut ușor față de 2012 (8.13% atunci), când a fost derulat precedentul studiu al SRP în acest sens.
Studiul, efectuat pe un eșantion de 8000 de persoane atât din mediul urban, cât și din mediul rural, a inclus două componente: screening, prin aplicarea unui chestionar individual, și spirometrii (realizate unor persoane selectate în urma completării chestionarului).
Concluzii obținute în urma studiului:
- 3% dintre românii cu vârsta peste 40 de ani suferă de BPOC
- 82% dintre românii incluși în studiu au probleme respiratorii
- 71% dintre ei au făcut cel puțin o dată o spirometrie
- 3 din 20 de respondenți care fac tratament pentru probleme respiratorii utilizează automedicația
- Numai 2 din 5 pacienți cu probleme respiratorii sunt văzuți cu regularitate de un medic
Societatea Română de Pneumologie (SRP) trage un nou semnal de alarmă, „Toți împreună pentru a pune capăt poverii BPOC!” cu prilejul Zilei Mondiale a BPOC, marcate anul acesta pe plan internațional în 20 noiembrie.
„8.3% dintre românii peste 40 de ani suferă de BPOC, o afecțiune care afectează tot mai mulți oameni de la an la an și care e responsabilă de peste 3 milioane de decese la nivel global. Un studiu arată că 89% din populație nu a auzit de această boală, iar 85% dintre fumători nu au auzit nici ei de BPOC, în condițiile în care fumatul este principalul factor de risc pentru afecțiune! Acest aspect este extrem de îngrijorător – ca să poți lupta împotriva unei boli atât de grave trebuie în primul rând să o cunoști. BPOC nu are simptome specifice, iar rezultatul este că în multe cazuri pacienții ajung să fie diagnosticați destul de târziu. Mai ales că deseori simptomele sunt puse pe seama fumatului sau a înaintării în vârstă. Este esențial ca persoanele din profilul de risc, dacă observă semne care pot indica BPOC, să se prezinte la medic cât mai repede”, a declarat prof. dr. Ruxandra Ulmeanu, președintele Societății Române de Pneumologie.
Cum recunoaștem BPOC?
BPOC este o boală care în lipsa diagnosticării și instituirii unui tratament care să asigure controlul simptomelor, poate afecta, pe rând toate organele. Pacienții cu BPOC pot prezenta și numeroase alte afecțiuni asociate, precum: boli cardiovasculare, diabet zaharat, hipertensiune arterială, osteoporoză sau depresie-anxietate.
Simptomele BPOC includ:
- tuse cronică
- producție cronică de spută
- șuierat
- gâfâit
- senzație de sufocare, apărută de regulă brusc, pe fondul unei oboseli accentuate
- toleranță la efort din ce în ce mai redusă
Expunerea la factori poluanți, precum fum de tutun și la alte particulele și gaze toxice, poluante care pot fi inhalate, sunt principalii factori de risc pentru BPOC. Astfel, profilul persoanelor cu risc pentru BPOC este:
- vârsta de peste 40 ani
- fumători, foști fumători
- expunere îndelungată la alte tipuri de fum: pulberi, poluare, noxe
- manifestări/simptome specifice BPOC: tuse cronică, producţie cronică de spută, tusea matinală a „fumătorului”, senzaţie de lipsă de aer.
Consultarea medicului este obligatorie în cazul în care sunt observate aceste semne. Diagnosticarea timpurie este fundamentală pentru a putea controla eficient boala și a reduce impactul pe care îl are asupra calității vieții și asupra aspectelor sociale – BPOC ajunge să limiteze capacitatea de a lucra, de a desfășura activitățile de zi cu zi.