• banner catena
  • Care sunt politicile ce ar putea scapa Romania de sub problema HPV-ului?

    Anul acesta vaccinarea impotriva HPV-ului a ajuns din nou in dezbaterea publica. Dupa mai bine de 13 ani de la esecul primei campanii publice impotriva celei mai comune infectii cu transmitere sexuala de pe glob, anul 2021 este cel in care cifrele scot in evidenta crunta realitate cu care femeile din Romania se confrunta. Anual, aproximativ 1.900 pierd lupta cu cancerul de col uterin, boala ce in proportie de peste 90% din situatii este cauzata de HPV, context in care am ajuns sa inregistram cea mai mare mortalitate a acestei boli din Uniunea Europeana.

    In anul 2008, Guvernul Romaniei incepea prima campanie de vaccinare impotriva virusului HPV. Dintr-o sumedenie de factori, programul respectiv a ajuns sa fie un esec total, fiind vaccinate la sfarsitul anului scolar doar 2,5% din tinerele eligibile la nivel national. Dupa acest moment, aproximativ 1 milion de doze de vaccin au fost distruse. In ultimii 13 ani statul roman a derulat mai multe campanii de vaccinare impotriva HPV, dar niciuna dintre ele nu s-a finalizat asa cum ar fi trebuit. Experienta pe care institutiile au acumulat-o in urma acestei pandemii cu privire modalitatile de preventie ar trebui sa fie sursa principala de actiune pentru o noua campanie nationala impotriva HPV.

    Istoria vaccinurilor impotriva HPV. Intre anii 1970 si 1980, virusologul german Harald zur Hausen izola particulele virale ale HPV in celule tumorale cervicale. In continuarea cercetarilor sale, oamenii de stiinta au descoperit ca HPV-ul era responsabil si de alte neoplazii anale, vulvare sau orale. Zur Hausen a propus ideea unui vaccin impotriva infectiei in anul 1986, dar la vremea respectiva firmele farmaceutice l-au considerat neprofitabil.

    Cativa ani mai tarziu, un vaccin impotriva HPV incepe sa fie fabricat la Universitatea Queensland din Australia. Profesorii Ian Frazer si Jian Zhou sintetizeaza in 1990 particule similare cu cele ale HPV-ului, folosite ulterior la fabricarea vaccinului. Ele au fost numite „virus like particles” si contineau proteine din stratul exterior al HPV – fara ADN, viu sau atenuat, motiv pentru care nu pot cauza infectia cu virusul sau cancer. Logica dupa care au mers a fost ca introducerea acestor particule in organism prin injectare va duce productia de anticorpi. Plecand de la aceasta premisa, incep testarile experimentale ale vaccinului, iar un an mai tarziu, in 1991, se prezinta comunitatii stiintifice rezultatele. 7 ani mai tarziu, primul vaccin, Gardasil, era realizat.

    HPV-ul este una dintre cele mai complicate infectii cu transmitere sexuala din cauza variatiilor sale. Exista peste 100 de tulpini existente dintre care 15 sunt cu risc oncogen pentru colul uterin.

    Gardasil a fost conceput pentru preventia a 4 tulpini cu risc crescut (HPV 6, 11, 16, 18) care determina mai mult de 70% din totalul cancerelor cervicale. Au durat totusi destul de multi ani pana cand vaccinul a devenit disponibil publicului. In 2006, dupa mai multe cercetari clinice care au demonstrat eficienta sa in proportie de 100% impotriva HPV 16 si 18, este aprobat de catre Australia si Statele Unite ale Americii. In 2007 este aprobat de alte 80 de tari. Dupa Gardasil mai sunt autorizate alte doua vaccinuri: Cervarix, in 2007, care protejeaza impotriva HPV 16 si 18 si vaccinul nonavalent Gardasil 9, care protejeaza impotriva a 9 tulpini: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58. Din octombrie 2019, peste 100 de tari de pe glob au in programul de vaccinare nationala si vaccinarea impotriva HPV datorita protectiei impotriva celor mai agresive tulpine.

    De ce politici avem nevoie pentru a avea o tara HPV free? Anul trecut, in 2020, mai putin de 30.000 de tinere s-au vaccinat impotriva HPV-ului, chiar daca acesta este gratuit in intervalul de varsta 11-14 ani. In paralel cu aceste date aflam din partea Institutului National de Sanatate Publica ca in Romania sunt diagnosticate peste 4.300 de cazuri noi anual de cancer de col uterin, iar anual, peste 1.900 de femei pierd lupta cu aceasta boala. La nivel european, 7,5% din cazurile de cancer de col uterin apartin Romaniei, tara cu cea mai mare incidenta a acestei boli. Pe de alta parte, avem si cea mai mare rata a mortalitatii – aproape de 4 ori mai ridicata decat media Uniunii Europene, 14,2 la 100.000 de femei. Aproximativ 80% din populatia activa sexual este infectata cu HPV, iar in Europa, 20% din persoanele ce dezvolta o forma de cancer ce are ca sursa HPV-ul sunt barbati.

    Femeile din Romania sunt mult mai predispuse decat femeile din Occident la cancer de col uterin din cauza lipsei informarii, a unor programe clar stabilite, dar si a educatiei deficitare din scoli. Avem nevoie de medici de familie care sa informeze tinerele si parintii cu privire la riscurile ce pot evolua din cauza HPV-ului. Pe langa acestia, avem nevoie si de ginecologul mamei pentru a recomanda vaccinarea copiilor, deoarece el poate oferi si mai multe date despre rezultatele beneficile ale vaccinarii. Avem nevoie de programe nationale de vaccinare precoce si extinderea vaccinarii gratuite pana la 18 ani, de informare corecta din partea autoritatilor, dar si a canalelor media. Avem nevoie de campanii gratuite pentru populatia de risc – femeile cu numerosi parteneri sexuali, femeile cu alte infectii genitale ce cresc riscul persistentei infectiei HPV si cele cu afectiuni imunosupresive (in special HIV sau SIDA). Si nu in ultimul rand, trebuie sa acordam un interes special zonelor cu dificultati de implementare si promovare a vaccinarii: zonele rurale, categoriile sociale defavorizate, dar si catre „adversarii” vaccinarii.

    Autor:

    Dr. Mirela Vasile

    Related Posts