Părinții vin cu copiii la kinetoterapie pentru că primesc o recomandare de la medicul specialist sau pentru că ei constată că este necesară stimularea motorie la un moment dat. Indiferent de motivul pentru care se prezintă la un program de kinetoterapie pediatrică, contextul este nou atât pentru părinți, dar mai ales pentru copil.
Ședințele de gimnastică pediatrică sunt diferite de cele pentru adulți, deoarece se folosesc metode de lucru diferite pentru atingerea obiectivelor.
Cât durează o ședință de kinetoterapie pediatrică?
Într-o ședință de gimnastică medicală cu bebelușii nu luam timpul ca și reper. Ceea ce contează este, am câștigat în ședința de azi ceea ce mi-am propus? Dacă sunt la început de drum cu un bebeluș, mă bucură faptul că se acomodează cu spațiul și cu mine, ca terapeut. Cu cât câștigăm în experiența de a lucra împreună, timpul de stimulare crește, beneficiile apar și plăcerea de a veni la terapie se instalează. Sigur că bebelușii sunt unici, au caractere diferite, prezintă mecanisme de adaptare diferite, așa că reacționează diferit la terapie. Unii dintre ei se adaptează de la prima ședință și răspunsul nostru preferat este plăcerea de a ne zâmbi la ședință, însă sunt și micuți care pot fi nemulțumiți multe ședințe la rând.
În cazul copiilor mai mari, nu este vreo excepție, pentru că și ei muncesc în funcție de dispoziția pe care o au în ziua respectivă, iar îndeplinirea sarcinii pe care ne-am propus-o este reperul semnificativ.
Ce se urmărește într-o ședință de kinetoterapie?
Fiecare pacient are o fișă cu evaluarea de la prima întâlnire cu terapeutul. De atunci, se stabilesc obiectivele ce vor fi urmărite pe o anumită perioadă de timp, de cele mai multe ori pe o lună sau trei luni, în funcție de diagnostic. La fiecare ședință terapeutul își stabilește sarcinile pentru acel moment al terapiei. Pas cu pas, obiectivele fiecărei ședințe vor duce la îndeplinirea scopului pentru care copilul a venit la terapie.
Ce metode se folosesc?
Modul de lucru este diferit în funcție de vârsta copilului, diagnostic, dispoziția din ziua respectivă, însă niciodată nu există două programe la fel. Terapeuții cunosc mai multe metode de lucru și se pot orienta ușor în funcție de ce au nevoie. Nu există o metodă universală, ci tehnici de lucru diferite (chiar dacă se folosește aceeași metodă), adaptate permanent nevoilor copiilor.
Cel mai important lucru pentru noi, ca terapeuți, este ca și copilului, indiferent de vârstă, să se acomodeze cu noi, cu spațiul și să apară rezultatele dorite în terapie.
