Artroza poate afecta oricare articulaţie, dar cel mai frecvent boala apare la nivelul genunchilor (gonartroza), a şoldului (coxartroza), la nivelul coloanei vertebrale sau al mâinii.
Cauza exactă şi mecanismele prin care apare nu sunt clar cunoscute, dar au fost identificaţi o serie de factori de risc: vârsta înaintată, obezitatea, sexul feminin, factori genetici sau hormonali, factori locali precum traumatismele sau suprasolicitarea unor articulaţii. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, odată cu uzura articulaţiilor creşte şi riscul de a dezvolta artroza, astfel că boala este diagnosticată radiologic la 70% dintre pacienţii cu vârsta peste 70 de ani. Însă şi persoanele mai tinere pot fi afectate de artroză. Se apreciază că vârsta medie la care debutează boală a scăzut, în prezent, la 47 de ani.
Artroza este o boală degenerativă caracterizată prin degradarea cartilajului articular şi, ulterior, a celorlalte structuri articulare. Mulţi ani artroza evoluează asimptomatic, pentru ca apoi să se manifeste prin durere, deformarea articulaţiei, rigiditate şi limitarea mobilităţii.
Capetele oaselor care formează articulaţiile sunt acoperite cu cartilaj, ce are rolul de a amortiza şocurile şi de a favoriza mişcarea fără afectarea structurilor osoase. Cartilajul articular este un ţesut viu, supus unui proces continuu de remodelare. Celulele de la nivelul cartilajului, numite condrocite, sintetizează componentele cartilajului (coalgen, proteoglicani), ce vor înlocui structurile “îmbătrânite”. În cazul pacientului cu artroză, se produce un dezechilibru între sinteza şi degradarea componentelor cartilajului, în favoarea degradării. Această situaţie apare în momentul în care condrocitele sunt afectate (sunt mai reduse sau mai puţin active) sau când degradarea este mult accelerată ca urmare a activării unor enzime proteolitice.
Obiectivul principal în gestionarea artrozei îl reprezintă menţinerea structurii cartilajului şi combaterea durerii. În acest scop, au fost utilizate cu succes o serie de substanţe condroprotectoare care au rolul de a îmbunătăţi procesele de sinteză şi de a întârzia degradarea cartilajului. Glucozamina este o astfel de substanţă folosită în mod curent pentru combaterea artrozei, fiind necesară atât pentru sinteza componentelor cartilajului, cât și pentru încetinirea proceselor de degradare şi pentru reducerea durerii. În mod uzual, glucozamina se extrage din crustacee, iar mai nou, printr-o tehnologie inovatoare, a fost obţinută şi glucozamina vegetală, cu impact redus asupra mediului şi fără riscuri pentru pacienţii cu alergie la crustacee. Colagenul hidrolizat este, de asemenea, benefic pacientului cu artroză, având rolul de a stimula sinteza colagenului de tip II la nivelul cartilajului şi de a îmbunătăţi rezistența acestuia la presiune. Acidul hialuronic restabileşte vâscozitatea lichidului sinovial, astfel că ajută la o bună lubrifiere a articulaţiei. Deosebit de utili sunt şi antioxidanţii, care protejează condrocitele, dar şi restul cartilajului de acţiunea distructivă a radicalilor liberi. Un astfel de antioxidant cu efect protector este vitamina C, care ajută şi la refacerea reţelelor de colagen din cartilaj. În privinţa combaterii simptomatologiei, chiar dacă medicamentele analgezice sunt foarte eficiente, utilizarea lor nu este recomandată pe termen lung, iar la unii pacienţi sunt contraindicate. Alternativele din plante reprezintă o opţiune de tratament fără riscuri. Astfel, a fost dovedit efectul analgezic, antiinflamator şi antioxidant al extractului de fructe de Terminalia chebula, fiind justificată recomandarea sa în artroză.
Chiar dacă artroza este o boală care nu poate fi vindecată, evoluţia sa poate fi încetinită, iar pacienţii pot beneficia de o creştere a calităţii vieţii prin utilizarea regulată a unor substanţe cu rol condroprotector dovedit.