Părinții și profesorii le amintesc în mod frecvent copiilor că trebuie să fie atenți. Atenția este o abilitate ce se dezvoltă în timp și este foarte vulnerabilă la factori precum oboseală și starea de sănătate fizică și psihică a copilului, echilibrul său emoțional, climatul familial și școlar, și mulți alții.
Deși capacitatea de concentrare a atenției variază în permanență în funcție de factorii menționați, există totuși copii care par a fi în mod constant cu gândul “în altă parte”. În cazul lor, simplele atenționări primite din partea celor din jur sau chiar pedepsele par a nu avea vreun efect.
Este cazul copiilor cu tulburare de deficit de atenție (ADD – Attention Deficit Disorder), care adesea trec neobservați la școală, uneori chiar până în clasa a III-a sau a IV-a. Odată cu creșterea complexității sarcinilor școlare, acești copii – în ciuda unei inteligențe normale – întâmpină serioase dificultăți de a învăța.
Problema comună a acestor copii nu este însă lipsa capacității de concentrare a atenției, ci lipsa capacității de selecție și prioritizare a stimulilor. De fapt, ei acordă prea multă atenție la mai multe lucruri simultan (ex: zgomotul de afară, mișcările colegului de bancă, tabloul de pe perete, bâzâitul unei insecte etc). Pentru ei toți stimulii sunt la fel de importanți, prin urmare atenția lor se împarte egal în toate direcțiile.
Care sunt cele mai frecvente caracteristici comportamentale ale copiilor cu deficit de atenție?
- Sunt dezorganizați, uituci și visători
- Sunt ușor de distras de orice stimul irelevant, prin urmare nu se pot concentra asupra unei singure activități
- Nu reușesc să termine ceea ce au început
- Fac frecvent erori “din neglijență”
- Au frecvent dificultăți în a citi texte mai lungi sau a rezolva probleme matematice cu mai multe operații
- Nu rețin reguli complexe, prin urmare nu fac față jocurilor de grup care implică respectarea unor astfel de reguli
- Într-o conversație sar repede de la un subiect la altul și nu își termină ideile. Par a nu auzi ce li se spune și culeg doar frânturi de idei
- Par imaturi emoțional în comparație cu co-vârstnicii
- Se plâng frecvent de oboseală
- Evită orice activitate care implică un minim de efort susținut
Când ar trebui să se îngrijorere părinții?
Cât mai repede! Depistarea timpurie a acestei probleme este crucială pentru a evita multitudinea de efecte negative ale unei astfel de tulburări în viața personală, socială, familială și școlara a copilului.
Un diagnostic corect este însă extrem de important întrucât există un număr important de alte afecțiuni medicale și tulburări care generează comportamente similare cu cele descrise mai sus: tulburările anxioase, depresia, dizabilitățile de învățare (dislexia, discalculia, disgrafia), tulburarea obsesiv-compulsivă etc. Pentru diagnostic este nevoie de evaluare psihologică clinică și psihiatrică.
Tratamentul medical trebuie însoțit de terapie psihologică de reeducare cognitivă și comportamentală pentru a-l ajuta pe copil să “învețe” cum să își selecteze și prioritizeze sarcinile, să își organizele timpul și activitățile, să își dezvolte abilitățile de comunicare și relaționare socială și stimă de sine.
Sursa: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale
