spot_img

Dermatita atopică infantilă

Dermatita atopică este o boală ce apare cu precădere în primele luni de viață însă sunt și cazuri care debutează mai târziu, după vârsta de 2-3 anișori sau chiar mai târziu. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a cazurilor de dermatită atopică printre bebeluși fără a se putea stabili cu certitudine cauzele acestei creșteri. Afectează 10-20% din populația pediatrică, peste 50% din cazuri debutează în primul an de viață (cu precădere în primele 4-5 luni), iar un  procent semnificativ se ameliorează pe măsură ce bebelușul crește, astfel încât spre pubertate doar un număr redus de copii mai prezintă simptome ale dermatitei atopice. Cei la care boala se manifestă și după vârsta de 10 ani prezintă și alte afecțiuni alergice: rinită, conjunctivită, astm bronșic.

Ce este dermatita atopică? Dermatita atopică este prin definiție o boală inflamatorie cronică (evoluție oscilantă cu perioade de acutizare alternând cu perioade de remisie) a pielii care are ca și manifestări principale prezența unor leziuni roșiatice la nivelul pielii, leziuni care provoacă un prurit intens (mâncărime) responsabil de manifestările clinice: scărpinare, iritabilitate cu un risc crescut de suprainfecție a leziunilor respective; de asemenea pielea este uscată.

De ce apare? Cauzele care determină apariția bolii nu sunt în întregime elucidate, dermatita atopică fiind considerată o boală multifactorială, în apariția căreia au un rol important factorii genetici, factorii de mediu, precum și factorii care contribuie la declanșarea, respectiv accentuarea bolii.

Cei mai importanți factori sunt:

  • umiditatea scazută;
  • supraîncălzire; contact cu animale, polen, acarienii din praful de casă, mucegai, pene, puf;
  • produse de curățare pe bază de clor, detergenți și săpunuri agresive;
  • haine din lână și fibre sintetice;
  • produse de curățare a hainelor;
  • toxine produse de anumite bacterii care se găsesc la nivelul pielii;
  • alimente alergenice: lapte de vacă, ouă, fructe de padure, căpșuni, pește, fructe de mare, nuci, arahide, alune, roșii, citrice, ciocolată;
  • agitația din jur, nervozitatea mamei și a celor din antura;
  • expunere constantă la fumul de țigară (fumat pasiv)

Cum se manifestă? Manifestările clinice și localizarea leziunilor diferă în funcție de vârsta la care apare dermatita atopică. De altfel cea mai frecventă clasificare a dermatitei atopice are la bază momentul apariției acesteia, descriindu-se 3 forme principale: forma infantilă ( cea mai frecventă cu debut în primii doi ani de viață, cel mai frecvent în primele luni), forma copilului mic ( între 2 și 12 ani) și forma adolescentului/adultului (după vârsta de 12 ani). Indiferent de forma de manifestare și de vârsta la care apare în centrul afecțiunii stă pruritul (mâncărimea) responsabil de cercul vicios caracteristic dermatitei: prurit-mâncărime-scărpinare-întreținerea și agravarea leziunilor.

1. Forma infantilă (0-2 ani):

  • debutul este frecvent în primele luni de viață;
  •  prezența leziunile exudative (umede) sub forma unor papulo-vezicule, zemuinde pe un fond aspru al tegumentelor;
  •  piele aspră, lipsită de elasticitate;
  •  localizarea este tipică afectând în special fața (scalpul-pielea capului, obrajii-pomeții, fruntea și regiunea din spatele urechilor) dar și suprafețele de extensie ale membrelor (cot, genunchi); sunt însă și forme în care localizarea este atipică de exemplu afectând zona din spatele genunchiului; mai rar leziunile apar la nivelul trunchiului;
  • prurit intens, responsabil de agitația, iritabilitatea bebelușului;
  • leziunile de grataj (apar în urma scărpinatului) sunt caracteristice la vârste puțin mai mari (în general peste 4-5 luni) când bebelușul dobândește abilitatea de a-și folosi mânuțele pentru a se scărpina;
  • nu există febră, apetitul copilașului nu este influențat.

2.  Forma copilului mic (între 2 și 12 ani):

  • este de cele mai multe ori o continuare a formei infantile, însă cu un aspect și cu o distribuție modificată a leziunilor, deși ca și element central persistă pruritul;
  • frecvent pielea devine îngroșată, lichenificată iar leziunile sunt cu precădere la nivelul liniilor de flexie (genunchi, cot, glezne) dar și la nivelul gâtului și chiar la nivel facial unde cu precădere sunt afectate pleoapele și regiunea din jurul ochilor (eritem, edem în jurul ochilor); leziunile sunt sub forma unor papule uscate, pe un fond eritematos (roșeață); se produc descumări ale pileii, fisuri sau chiar formarea de cruste sau solzi, precum și cicatrici sau zone hiperpigmentate secundare scărpinatului cronic;
  •  sunt posibile și alte manifestări alergice: rinite, conjunctivite, astm bronșic. 3. Forma adolescentului/adultului:
  •  dispoziția leziunilor este la nivelul feței, în special la nivelul pleopelor și în jurul gurii dar și la nivelul zonelor de flexie (cot, genunchi, etc);
  • leziunile sunt reprezentate de pete, placarde uscate, îngroșate (lichenificate), hiperpigmentate cu descumări și fisurări frecvente;
  • de cele mai multe ori este prezentă și o altă afecțiune alergică ( rinita, conjunctivita, astm bronșic);

Ce complicații pot să apară? Cele mai frecvente complicații care pot să apară sunt infecțiile frecvent favorizate de scărpinare și de apariția de leziuni sângerânde care constituie o poartă de intrare pentru diverși microbi; un aspect esențial al tratamentului il constituie împiedecarea acestui prurit (scărpinare) și prevenirea pe cât posibil a acestor infecții.

Care este tratamentul? Fiind vorba despre o boală cronică tratamentul nu vizează vindecarea bolii ci ameliorarea până la dispariție a leziunilor. Este foarte important educarea și informarea părinților cu privire la caracterul cronic al bolii la posibilitatea unei evoluții oscilante cu ameliorări spectaculoase alternând cu recăderi.

Măsuri generale:

  • alaptare exclusivă până la vârstă de 6 luni;
  • evitarea supraîncălzirii camerei; umidificarea aerului;
  • folosirea hainuțelor din bumbac de culoare albă; acestea trebuie să nu fie foarte strâmte, să fie spălate cu un detergent bțând, fără înălbitori, fără balsam cu clătiri suplimentare;
  • înlăturarea prafului, mucegaiului; aerisire frecventă a camerei;
  • evitarea băilor lungi și cu apă fierbinte- una pe zi, cu temepratură de 37°C, cu durată de maxim 10 minute; după baie nu se șterge, se aplică direct unguentul emolient pentru a “sechestra”apa la nivelul pielii;
  • efectuarea vaccinărilor doar în afara puseelor

Tratament local: se folosește zilnic, alegându-se (la sfatul medicului) un emolient pentru utilizare continuă, chiar și în afara puseelor de minim 2 ori pe zi.

Antibioticele: se aplică local, tot la indicația medicului atunci când sunt semne de suprainfecție bacteriană.

Autor:

Dr. Delia CHIRA,

Medic specialist pediatru
www.pediatrucluj.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Parteneri

banner
Doppel Herz
Karl Storz
banner

banner