Fiecare părinte este nerăbdător ca bebelușul lui să facă primii pași. De multe ori se fac greseli, punându-l inainte de vreme în picioare să exerseze mersul, ceea ce poate duce la anumite dezechilibre la nivel osos sau articular. Mersul este o mișcare automatizată, după ce a fost deprinsă. Este o mișcare coordonată. Pentru adulți pare o mișcare ușoară, pentru că o fac involuntar, dar pentru copii este o activitate ce presupune învingerea forței gravitației, proiectarea corpului înainte, coordonare brate – picioare, pășire, reechilibrare. Mersul înseamnă dezechilibrări și reechilibrări permanente.
Cum se pregătește bebelușul pentru mers? După etapa de mers în patrupedie, copilul începe să se agațe de diferite obiecte și să se ridice în picioare pentru a se pregăti de mers. Primii pași sunt făcuți către lateral, ținându-se de bara de la patut sau marginea canapelei (locul care îi conferă lui cea mai multă încredere), ca apoi să înceapă să își desprindă mâinile încercând să-și mențină echilibrul. Copilul este pregătit pentru mers atunci când bazinul este stabilizat astfel încât musculatura extensoare a coloanei este în echilibru cu musculatura abdominală și tonusul membrelor inferioare permite menținerea corpului în totalitate. Sincronizea mâinilor cu picioarele este de asemenea importantă pentru stabilitatea mersului, de aceea se pune accent pe mersul în patrupedie al copilului (etapa anterioara de dezvoltare neuromotorie). La început copilul merge cu baza mare de susținere, cu picioarele depărtate unul de celalalt și cu un balans mare al bazinului. Ulterior, ca urmare a creșterii stabilității, mersul va deveni mai sigur. Este important să învățam copilul cum să se ridice corect, dar și cum să se așeze. În acest fel, va avea mai multă încredere în el când obosește și vrea să renunțe la poziția de stat în picioare sau mers și va scădea numărul căzăturilor.
Când si cum merge copilul? În jurul vârstei de 9-10 luni începe să se ridice în picioare bebelușul. La 11 luni începe să se deplaseze în lateral ținându-se de diferite obiecte. La 12 luni nu are încă reacții de echilibru în mers. Între 12-18 luni se consolidează mersul, începe cu baza mare de susținere, ca ulterior să câștige în echilibru, stabilitate, coordonare. La 15 luni pornește singur mersul și se oprește.La 18 luni stă și merge singur, merge în lateral, urcă scări ținându-se de ceva.
Mersul. Mersul repezintă o alternanță de mișcări și poziții de sprijin ale câte unui membru de sprijin, pe care le repetă identic celălalt membru. Începe pe călcâi, apoi se rulează bolta plantară, ajunge în poziția pe vârf ca sprijin, apoi piciorul se ridică, intrând în acțiunea de pășire cu celălalt picior. În jurul vârstei de 24 de luni copilul începe rularea “călcâi-degete”. Musculatura trunchiului asigură balansul necesar și menținerea echilibrului, de aceea este importantă dezvoltarea acesteia anterior mersului. Astfel putem explica de ce copilul nu trebuie forțat să meargă în picioare, decât atunci când este pregătit din punct de vedere neuromotor. Forțându-l să meargă înainte de vreme, pot apărea tulburări musculare sau articulare la nivelul bazinului sau coloanei vertebrale, care se pot manifesta în adoleșcență, trecând neobservate la copilul mic. Fiecare copil are propriul ritm de a face primii pași. În cazul în care observați decalaje mari între achizițiile motrice normale ale unui copil și cele pe care le are copilul dumneavoastră, vă recomandăm să mergeți la un consult medical de specialitate și apoi să urmați un program de kinetoterapie pediatrică prin care copilul să achizitioneze deprinderile motorii conform vârstei. Efectuând un program de exerciții conceput și condus de un specialist în kinetoterapie pediatrică, copilul va achiziționa mult mai repede etapele de dezvoltare prezentate, și va merge independent mult mai repede.
