• banner catena
  • Cele mai frecvente diagnostice ortopedice

    Autor: Kinetoterapeut Nicoleta JIANU Asociatia Kinetobebe Recuperare pediatrica www.kinetobebe.ro

    Încă de la naștere, nou-născutul este evaluat de medicul neonatolog și pe fișa de externare putem găsi anumite diagnostice. Dintre cele mai frecvente diagnostice ortopedice primite în primele luni de viață se pot întâlni următoarele:

    Deviații la nivelul picioarelor: talus valgus, talus varus, varus equin, metatarsus adductus – toate acestea sunt modificări ce apar la nivelul articulației gleznei și metatarsienelor și pot fi determinate genetic și influențate de poziția intrauterină a fătului, în ultimul trimestru de sarcină. Se observă încă de la naștere sau în primele luni de viață și pot avea grade diferite de afectare. În funcție de aceste grade, tratamentul poate fi ortopedic și kinetoterapeutic, de aceea planul de recuperare trebuie instituit rapid.

    Tulburări în poziționarea șoldurilor: displazia de șold, luxația congenitală de șold. Pentru diagnosticarea lor este recomandată ecografia de șold în primele 4 săptămâni de viață, tratamentul ortopedic și kinetoterapia sunt necesare în cel mai scurt timp, iar netratate corespunzător pot duce la modificări ireversibile  în articulație cu afectarea mersului și posturii corporale.

    Deviații la nivelul coloanei vertebrale: torticolis, tortipelvis. Acestea sunt observate de părinți, copilul având o preferință să stea cu capul înclinat pe o parte și/sau rotat pe partea opusă. Neglijate, aceste deviații pot duce la aplatizarea craniului, instalarea contracturilor musculare și apariția asimetriilor de coloană vertebrală.

    Diformități ale craniului: plagiocefalie, brahiocefalie, scafocefalie, apar în viața intrauterină sau în primele luni de viață și sunt însoțite de asimetrii faciale, asociate sau nu cu torticolis.

    După ce copilul începe să meargă se pot observa anumite modificări la nivelul articulațiilor genunchilor (genu recurvatum, genu valgum, genu varum), la nivelul șoldurilor (anteversia femurală – coxa-antetorsa) și asimetrii sau deviații la nivelul coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, anteversia bazinului).

    De ce să facem kinetoterapie?

    După cum se știe, ideal este să prevenim decât să tratăm. În cazul în care există un diagnostic al copilului, este recomandat să se înceapă terapia. De ce facem fizioterapie:

    • pentru a corecta deviația existentă;
    • pentru a preveni complicațiile, a se accentua sau a apărea posturi compensatorii;
    • pentru armonie în mișcare și o dezvoltare conform vârstei.

    Când să începem kinetoterapia?

    Imediat ce sesizăm o modificare la nivelul unui segment al corpului sau în postura copilului, este indicat să mergem la o evaluare. Kinetoterapia pediatrică se adresează atât nou-născuților din primele zile de viață, cât și copiilor de orice vârstă.

    Related Posts