Eritemul fesier, în limbaj popular “opărirea” este destul de frecvent în perioada de bebeluș și are ca și cauză principală iritația produsă de contactul cu urina/scaunele bebelușului într-un mediu cald și umed. Trebuie menționate însă și alte cauze, mai rare dar posibile, care ascund infecții virale/bacteriene/micotice(ciuperci) și care pot să fie trecute cu vederea, tergiversând astfel un diagnostic corect și un tratament eficient.
Ce este eritemul fesier?
*Iritație a pielii din zona feselor dar și a șanțului interfesier, uneori cu extindere în zona genitală, inghinală iar în formele severe și pe abdomen/zona lombară, precum și pe fața internă a coapselor;
*în formele severe pot să apară răni deschise, ulcerânde, existând un mare pericol de suprainfectare;
De ce apare?
* aciditatea crescută a urinii dar mai ales a scaunelor, asociată cu contactul prelungit al scutecului cu tegumentul respectiv;
* folosirea în exces a servețelelor umede pentru toaletă, în detrimentul apei și săpunului;
* exces de produse cosmetice în îngrijirea bebelușului; chiar dacă multe din aceste produse sunt special concepute pentru copii, la unii dintre ei, pot să apară reacții iritative din cauza ingredientelor;
* transpirația în exces, materialele sintetice, scutece de calitate precară; atenție la scutecele textile: acestea trebuie schimbate mult mai des iar subsțanele folosite la spălarea/dezinfectarea lor trebuie să fie atent alese;
* infecții bacteriene: urinare/digestive (enterocolită bacteriană);
* infecții virale: enterocolită virală;
* infecții micotice: disbioza intestinală, prezența candidei sau a altor ciuperci în scaun sau la nivelul tractului genital;
* poate fi favorizat de boli preexistente: dermatită atopică, dermatită seboreică, psoriazis (foarte rar la copii);
* este foarte frecvent după începerea diversificării, apărând cu predilecție după consumul de citrice, roșii, vinete, etc;
* folosirea în exces a cremelor de protecție, aplicate în strat foarte gros; deși aceste creme sunt special concepute pentru prevenirea iritației de scutec, sunt bebeluși care nu le tolerează și la care să apară efectul invers;
Care este tratamentul?
a) remedii “băbești”:
– mușețel, flori de soc: se fac băi, spălături cu ceai concentrat;
– soluție de bicarbonat: concentrația diferă în funcție de severitatea leziunilor;
– apă cu fulgi de ovăz sau tărâțe de grâu: se fac băi de șezut amestecând fie fulgii de ovăz, fie tărâțele de grâu cu ceai de mușețel și/sau bicarbonat asociat;
– unguent de gălbenele, tătăneasă, cătină: se aplică în strat foarte subțire, după spălare și uscare;
– ulei de măsline fiert și răcit, aplicat în strat foarte subțire;
– castravete crud sau suc de castravete: se aplică direct pe leziuni 5-10 minute, având un excelent efect astringent și cicatricizant;
b) tratament medicamentos:
– dacă este vorba despre o infecție digestivă sau una urinară, se tratează aceste infecții conform recomandării medicale; în diaree, pe lângă tratamentul recomandat un rol esențial îl are regimul alimentar;
– unguente bazate pe oxid de zinc/ihtiol, pantenol, etc; acestea se administrează strict la indicația medicului, nu haotic, încercând diverse preparate;
– unguent cu antibiotic dacă se constată o suprainfectare a leziunilor inițiale; există situații când e necesară asocierea antibioticului cu un preparat pe bază de cortizon, în funcție de severitatea leziunilor; – unguente antimicotice dacă se suspicionează o candidă sau o altă micoză;
– pe durata tratamentului, pe lângă igiena riguroasă, se recomandă cel puțin 5-10 minute de câteva ori pe zi în fundicul gol, aerul ajută foarte mult la vindecare; de evitat servețelele umede și aplicarea cremelor în start foarte gros.
Cum putem preveni?
– schimbarea la timp a scutecelor murdare, mai ales atunci când copilașul prezintă o formă de diaree;
– evitarea folosirii servețelelor umede, punând accent pe toaleta locală cu apă și săpun;
– spălarea pe mâini cu apă caldă și săpun atât înainte cât și după schimbarea scutecului;
– evitarea excesului de cremă protectoare (aceasta se aplică în start foarte subțire și se masează până pătrunde în piele);
– folosirea scutecelor de bună calitate; în cazul scutecelor textile, se recomandă prudență, acestea nu absorb suficient de bine, necesitând astfel schimbarea mult mai frecventă a scutecului;
– ștergerea pielii bebelușului prin tamponare și nu prin frecare;
– în cazul în care eritemul apare după consumul anumitor alimente, acestea se exclud temporar din alimentație, fiind ulterior introduse în cantități foarte mici, crescute progresiv, în funcție de cum evoluează pielea bebeluțului;
– tratamentul corect al oricărei infecții urinare/digestive cu asociere obligatorie de probiotice în cursul oricărui tratament antibiotic.