Deşi cantitatea totală de fier din corpul nostru este de doar 3-4 g, acest mineral îndeplineşte roluri esenţiale pentru organism.
Fierul se regăseşte în procent de aproximativ 70% în interiorul globulelor roşii, unde intră în compoziţia hemoglobinei. Hemoglobina este proteina care dă culoarea roşie a sângelui şi care are rolul de a transporta oxigenul. La rândul său, oxigenul este utilizat de celule pentru a furniza energie, în urma procesului de respiraţie aerobă. De aceea, pacienţii cu anemie, afecțiune caracterizată printr-un nivel scăzut de hemoglobină, prezintă paloare, stări de oboseală, ameţeală, palpitaţii și lipsa rezistenței la efort.
Fierul este deosebit de important şi pentru susţinerea sistemului imunitar şi a funcţiilor cognitive, astfel că un deficit de fier poate fi corelat cu creşterea episoadelor de infecţii, dar şi cu afectarea memoriei, a capacităţii de învăţare sau a comportamentului.
Carența de fier este cea mai răspândită deficiență nutriţională la nivel mondial şi este principala cauză a anemiei. Se estimează ca anemia feriprivă reprezintă jumatate din cazurile totale de anemie. Totuși, în mod normal, nu avem nevoie de un aport foarte mare de fier întrucât organismul are abilitatea de a refolosi acest element, preluându-l din eritrocitele moarte. De aceea, corpul nostru are o capacitate limitată de a absorbi fierul din alimente sau suplimente. Se apreciază ca necesarul zilnic de fier este de 14 mg, astfel că, administrarea orală a unor cantităţi mari de fier este nu doar inutilă, dar şi generatoare de reacţii adverse gastrointestinale de tip greaţă şi constipaţie, întrucât fierul neabsorbit se elimină digestiv. În cazul administrării fierului sub forma orală, mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine!
În plus, nu este de ajuns să utilizăm doar fier dacă vrem să prevenim anemia, întrucât fierul nu este solitar în îndeplinirea funcţiilor sale. Există o serie de “coechipieri” care intervin în absorbţia şi utilizarea fierului, precum şi în sinteza hemoglobinei şi a globulelor roşii.
Vitamina B12 are un rol important în sinteza normală a globulelor roşii şi în producerea de energie. Aceasta vitamină poate fi procurată doar din alimentele de origine animală, astfel că persoanele care adoptă o alimentaţie vegană trebuie să îşi asigure necesarul de vitamina B12 din suplimente. Nivelul redus de vitamina B12 poate fi determinat şi de absorbția redusă, pe fondul unor afecţiuni gastrointestinale, întâlnite frecvent la vârstnici. Acidul folic (vitamina B9) intervine în procesul de diviziune celulară, fiind necesar pentru sinteza normală a celulelor noi, inclusiv a globulelor roşii. Deficitul de vitamina B12 şi/sau de acid folic determină un alt tip de anemie, numită anemia megaloblastică, caracterizată prin modificări morfologice ale eritrocitelor.
Vitamina B6 şi acidul pantotenic (vitamina B5) sunt alte două vitamine cu rol important în metabolismul proteinelor şi în formarea hemoglobinei, în generarea de energie şi în combaterea stării de oboseală. Mai puţin cunoscut este rolul zincului şi al cuprului în combaterea anemiei, oligoelemente care intră în structura multor enzime, inclusiv a celor cu rol în formarea globulelor roşii. Astfel, zincul are rol important în metabolismul fierului, iar studii recente au scos în evidenţă faptul ca pacienţii cu anemie feriprivă au adesea şi deficit de zinc. La rândul său, cuprul creşte absorbţia fierului din intestin şi ajută la fixarea sa în hemoglobină. Deficitul de cupru poate conduce la scăderea fierului din organism și instalarea anemiei, care nu se va putea corecta prin administarea de fier.
Este bine de știut că zincul şi cuprul au o relaţie de rivalitate în ceea ce priveşte absorbţia din intestin. Specialiştii atrag atenţia că administrarea zincului în doze mari, pe termen lung, în scopul creşterii imunităţii, inclusiv în contextul COVID-19, poate conduce la anemia prin deficit de cupru.
Sinteza globulelor roşii este o muncă de echipă, în care fierul, deși are un rol important, nu este de ajuns, ci trebuie combinat, într-un echilibru perfect, cu o serie de vitamine şi minerale. Absenţa unui singur element rupe acest echilibru şi împiedică obţinerea unor eritrocite sănătoase, având drept consecinţă instalarea anemiei și privarea celulelor de oxigen.
