Dr. Irinel Nedelcu,
Medic primar dermatolog, doctor în ştiinţe medicale, membru al comitetului director al Societăţii Române de Dermatologie, Vicepreşedinte al Societăţii Române de Lasere în Medicină şi Chirurgie, Membru al Societăţii Internaţionale de Restaurare Chirurgicală a Părului, Membru al Academiei Europene de Dermato-venerologie, Membru al Academiei Americane de Dermatologie, Director Egoclinic România
În lumina a 20 de ani de experienţă în domeniul implantului de păr, mă alătur forurilor de specialitate considerând această intervenţie drept un act medical, care trebuie prestat în condiţiile unui diagnostic corect, al evaluării unui prognostic pe termen lung şi al obţinerii unor rezultate estetice cu un aspect care să nu poată fi diferenţiat de cel natural.
La nivel mondial, dar în zona noastră pare chiar mai accentuat, au apărut tendinţe de a recomanda şi efectua implant de păr în orice context de rărire a podoabei capilare, prin abordarea operaţiei în lipsa unui diagnostic clinic şi evolutiv corect, cu promovarea intensă a unor informaţii deformate, urmărind exclusiv vânzarea serviciului şi nu prestarea corectă a actului medical.
Pentru a exemplifica gravitatea abordării superficiale şi neprofesionale a implantului de păr propriu, intervenţie care se doreşte să ofere rezultate definitive, în condiţii de siguranţă desăvârşită, prezint câteva cazuri relevante din domeniu:
1. Alopecia androgenetică este cea mai frecventă formă de alopecie pentru care este solicitat implantul de păr propriu. Această formă de alopecie are evoluţie progresivă care poate fi abordată şi medicamentos.
Am observat, mai ales la pacienţii foarte tineri, tendinţa de a implanta un număr mare de grefe în zona de faţă, fără a ţine cont că numărul de foliculi în zonele donoare este limitat, prin aceasta ajungând în situaţia în care au implantat zona de faţă cu preţul unei răriri marcate a zonei donoare şi progresia către vertex a alopeciei, aspect total nenatural şi extrem de dificil de remediat.
O altă abordare incorectă este implantarea directă a zonelor de rărire a părului, fără a lua în considerare posibilitatea recuperării medicamentoase a firelor regresive de păr, prin aceasta distrugând posibilitatea regenerării acestor fire şi epuizând cu inconştienţă rezervorul de grefe donoare.
Tratamentul corect şi consecvent, în urma unui diagnostic specializat, oferă atât siguranţa obţinerii unui rezultat estetic excelent, dar şi a conservării zestrei din zona donoare.
2. Alopecia areată (pelada) este o formă de alopecie, cu mecanism autoimun şi evoluţie imprevizibilă. Implantul de păr propriu în faza evolutivă a acestei afecţiuni este un act de malpraxis, în afara faptului că rezultatele sunt mai mult decât îndoielnice, intervenţia în sine poate agrava evoluţia bolii. Din păcate am observat cazuri în care lipsa de cunoştinţe a medicului operator şi dezinformarea pacientului au dus la implantarea zonelor de peladă.
Pe de altă parte alopecia areată este o afecţiune care poate fi tratată cu success, cu remisie totală a bolii.
3. Implantarea în cazul cicatricilor necesită o bună cunoaştere a structurii şi fiziologiei pielii păroase. Cicatricile retractile, cele keloide, grefele de scalp cu piele glabra au rezultate sub mediocre după implantul de păr propriu, din cauza vascularizaţiei deficitare şi a organizării lor fibroase. În aceste cazuri excizia cicatricilor defectuoase, fie simplă, fie prin reducţie de scalp, urmate de implantarea cicatricilor fiziologice reziduale, oferă rezultate mult superioare.
4. Alopeciile cicatriciale reprezintă de asemenea un grup de alopecii al cărui diagnostic este extrem de important, cele autoimune în evoluţie fiind total contraindicat a fi implantate.
Datorită complexităţii diverselor tipuri de alopecie, dar şi a potenţialului evolutiv din alopecia androgenetică, susţin că implantul de păr, ca manevră medicală terapeutică, în condiţii de bună practică medicală, se pretează în urma unui diagnostic corect, a stabilirii unui prognostic evolutiv şi bineînţeles a stabilirii unui tratament eficient, cu implantarea zonelor care nu mai pot fi tratate medicamentos, dar şi folosirea unităţilor foliculare, care oferă aspectul identic natural al părului implantat.
În condiţiile unei promovări mediatice de tip cancan a intervenţiilor de implant de păr propriu, pacienţii sunt expuşi ideii că această operaţie poate fi efectuată oricând şi oricum, pierzând informaţia reală că implantul de păr este un gest medical care trebuie să respecte condiţiile unui act medical specializat, prestat de medicul specialist, pregătit pentru diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor pielii şi părului.
