Alopecia este un termen generic care defineşte scăderea densităţii părului, aparută fie prin căderea excesivă a părului, fie prin întârzierea creşterii.
Din punct de vedere medical, alopeciile sunt împărţite în alopecii cicatriceale şi alopecii necicatriceale. În alopeciile cicatriceale sunt afectate atât pielea, cât şi părul, distrugerea regiunii matriciale a bulbului firului de păr determină ireversibilitatea acestora de aceea singurul remediu este implantul de păr. Acest tip de alopecii se pot dezvoltă după traumatisme, după arsuri,iradieri, infecţii cutanate, boli autoimmune, neoplazii cutanate.
Alopeciile necicatriceale, în care tegumentul adiacent şi regiunea regeneratoare a foliculului pilos sunt indemne, pot fi abordate în urma unui diagnostic corect şi tratate medicamentos, ramânând ca după stabilizarea afecţiunii să se decidă necesitatea implantului de păr.
În practică cel mai frecvent întalnite sunt alopecia areată şi alopecia androgenetică. Alături de acestea mai sunt întalnite căderi temporare ale părului induse de stres, infecţii, tulburări alimentare şi endocrine, boli inflamatorii, neoplazii, etc.
Alopecia areată este o alopecie necicatriceala de cauză inflamatorie (cunoscută şi sub numele de pelada). Mecanismul este autoimun. Celulele care produc firele de păr sunt afectate şi blocate în diviziune, putând astfel apărea zone extinse de pierdere a pilozităţii. Ca orice boala autoimună, necesită investigaţii complexe, iar abordarea corectă stă la baza obţinerii unor rezultate terapeutice de bună calitate. Sunt cazuri rare în care rămân zone fără creşterea părului şi care, în condiţiile remisiunii fenomenului inflamator, pot fi abordate prin implant de păr.
Alopecia androgenetica este cea mai frecventă forma de alopecie, care afectează în diverse grade jumătate din populaţia masculină, dar şi populaţia feminină, în proporţie de 10-20%. La bărbat mecanismul principal de apariţie este cunoscut – activitatea exagerată a enzimei 5α-reductază la nivelul firelor de păr prezenţa iîn regiunea bulbului, care transformă testosteronul în 5α-dihidrotestosteron. Acesta, în exces, scurtează ciclul de creştere a părului de la ani pana la luni. În timp se epuizează capacitatea de regenerare a foliculilor piloşi apărând aspectul tipic de fire în regresie, mai subţiri şi mai decolorate. În lipsa tratamentului adecvat apare rărirea părului şi chiar dezvoltarea calviţiei. În cazul acestei alopecii tratamentul este clar, necesitând blocante ale 5 α reductazei, rămânând ca medicul sa diagnosticheze afecţiunile asociate care agravează evoluţia şi modifică raspunsul la tratament. Considerăm că în prezent nu există un tratament universal valabil, dimpotrivă, acesta trebuie personalizat fiecarui pacient.
Alopecia androgenetica la femei este o manifestare a tulburării metabolizării periferice a hormonilor sexuali. Cel mai frecvent apare o rărire difuză a părului (aşa numitul pattern feminin) dar poate aparea şi o rarire pe o zonă similara cu cea de la barbaţi (pattern masculin). În urma investigaţiilor de laborator şi a explorarii cu aparatură specifică, se stabileşte modalitatea terapeutică cea mai eficientă.
La o prima vizită, pacientul este consultat atat din punct de vedere al aspectului scalpului şi al firelor de păr, cât şi al stării de sănătate generală. In cadrul acestei consultaţii se evaluează obiectiv starea şi densitatea firelor de păr folosind aparatură dedicată cabinetului de trichologie.
Foliculoscopul (foto1) vizualizează firele de păr prin transiluminare, dând informaţii asupra structurii, ciclului de creştere, încărcării cu sebum, ajutând la elaborarea diagnosticului şi la urmărirea eficienţei terapeutice.
Videodermatoscopul şi trichoscopul digital (foto2)evidentiază aspectul pielii păroase folosind imagini prelucrate digital şi cu magnificare de 10 ori.
Programul “Trichoscan” măsoară densitatea, tipul firelor de păr şi dă informaţii privind metabolismul acestora. În modul “Trichograma” evaluează starea prezentă a părului, iar in modul “Anagen” putem aprecia evoluţia în timp a metabolismului părului.
Prin masurarea exactă a densităţii firelor de păr se calculează cu precizie numarul de grefe necesare obţinerii unor rezultate estetice de bună calitate.
Programarea operaţiei se face doar după stabilirea stării de sănătate a pacientuli în general, precum şi a zonelor de recoltare şi implantare.
În prezent pentru implantul de păr propriu se folosesc unităţi foliculare, acestea reprezentând foliculii piloşi care cresc în aceeaşi unitate pilosebacee (unitatea “fir de păr- glanda sebacee”) şi care asigură un aspect natural părului implantat, chiar în situaţia în care pacientul optează pentru o tunsură scurtă. Prin aceasta metoda, părul implantat nu poate fi deosebit de cel pre-existent.
Recoltarea unităţilor foliculare se poate face, în funcţie de dorinţa pacientului şi de condiţiile tehnice, prin 2 metode recunoscute ca sigure şi eficiente în domeniul implantului de păr:
- Extracţia foliculară directă (FUE – Follicular Unit Extraction) în care unităţile foliculare sunt extrase una câte una de pe întreaga suprafaţă Acesta poate fi atat la nivelul scalpului – în zona coroanei, cât şi pe alte zone ale corpului. (foto3)
- Extragerea unităţilor foliculare în lambou (metoda STRIP) în care grefele sunt extrase în bloc din regiunea coronară a scalpului şi separate ulterior sub microscop. Metoda de sutură folosită permite creşterea părului chiar prin cicatricea rămasă după recoltare, efectul estetic fiind de foarte bună calitate. (foto4)
Folosirea acestor metode poate fi şi combinată, asigurând extragerea unui numar suficient de grefe în cazurile cu calviţie avansată.
Implantarea părului se face în urma stabilirii de comun acord cu pacientul a liniei de inserţie astfel încât să fie respectate atat fizionomia, cât şi imaginea de sine a acestuia. Orientarea grefelor respectă liniile naturale de implantare, fie folosind ca reper firele pre-existente, fie utilizând scheme identic naturale prestabilite în funcţie de zona de implantare.
Putem implanta păr în zona scalpului, a sprâncenelor, mustăţii şi bărbii, folosind grefe prelevate atât din regiunea posterioară a scalpului, cât şi din alte zone ale corpului.
Dermatologul oferă în cadrul unei intervenţii de implant de păr siguranţa unui diagnostic corect al alopeciei, cunoaşterea în detaliu a bolilor care pot determina pierderea părului şi fiziopatologia acestora şi nu în ultimul rând , prin elaborarea prognosticului evolutiv al alopeciei poate oferi orientarea tehnică ideală, în sensul distribuţiei cât mai apropiate de natural a grefelor implantate (foto5).
Dr. Irinel Nedelcu
Ego clinic Bucureşti
Medic primar dermatolog, doctor în ştiinţe medicale, membru al comitetului director al Societăţii Române de Dermatologie, Vicepreşedinte al Societăţii Romane de Lasere în Medicina şi Chirurgie, Membru al Societăţii Internaţionale de Restaurare Chirurgicală a Părului, Membru al Academiei Europene de Dermato-venerologie, Membru al Academiei Americane de Dermatologie
