Cauze
Cauzele pierderii de urină la femei includ afecţiuni ale vezicii urinare (vezică hiperactivă), sau afecţiuni ale mecanismului sfincterian (pierderea de urină la efort).
Cele două situaţii menţionate mai sus pot fi evidenţiat şi diferenţiat uşor prin întrebările: pierdeţi urină în drumul spre toaletă atunci când apare senzaţia, bruscă şi intensă, de a urina, sau, respectiv pierdeţi urină când tuşiţi, când ridicaţi greutăţi, când alergaţi? Cele două situaţii, pierderea de urină în drum spre toaletă cu senzaţia de grabă la urinare şi pierderea de urină la efort au cauze diferite şi soluţii terapeutice diferite, de aceea este important să se lămurească de la început ce tip de pierdere de urină are pacienta.
Când pacienta urinează des, simte la urinare o senzaţie de urgenţă, greu de controlat şi pierde până să ajungă la toaletă, cauza este o hiperactivitate a vezicii urinare şi vezica este cea care trebuie tratată, calmarea ei putându-se face prin medicamente, stimularea electrică a centrilor care controlează relaxarea ei, reînvăţarea controlului asupra senzaţiei de urinare.
Când pacienta pierde doar la tuse, efort, râs, strănut, alergat, urcat scări, cauza este o deficienţă a sfincterului care nu se închide eficient. Această deficienţă poate fi moştenită, mai multe femei din familie putând avea simptomul acesta, ceea ce se moşteneşte fiind un ţesut conjunctiv mai slab, persoanele respective fiind predispuse şi la varice sau hemoroizi.
Deficienţa de închidere a sfincterului poate fi însă şi favorizată de naşterile multiple sau cu feţi cu greutate mare, de afecţiunile cu tuse cronică, de constipaţie şi de obezitate, deci de orice creşte presiune a abdomenului asupra muşchilor perineului. În toate aceste cazuri ajută scăderea în greutate, tratarea constipaţiei, reîntărirea perineului, prin exerciţii specifice, sau prin stimulare electrică a musculaturii şi în cazul în care acestea nu sunt suficiente se poate recurge şi la metode chirurgicale.
Diagnostic
Aşa cum am precizat, diagnosticul este sugerat de discuţia cu pacienta asupra simptomelor ei. De asemenea, completarea cu un Calendar Micţional ajută foarte mult la evidenţierea acestor simptome. În acest Calendar Micţional pacienta notează pe 2-3 zile volumele eliminate la fiecare urinare cât şi pierderile de urină. O pacientă cu urinări dese cu volume la urinare de câte 150 ml şi cu pierderi ce preced urinarea este o pacientăa cu probleme de vezică, în timp ce o pacientă care urinează cu volume de 300-400 ml, iar pierderile nu sunt legate de momentul urinării, este o pacientă care are probleme de închidere a sfincterului.
Tratamentul în ambele cazuri poate fi iniţiat după stabilirea diagnosticului prin discuţia cu pacienta, examinarea calendarului micţional, un examen local efectuat de medic (examen ginecologic al perineului, cu vezică plină, pentru a constata starea uretrei, poziţia vezicii, existenţa unui prolaps) şi un examen de urină.
În cazurile în care simptomele nu sunt clar interpretable, cum ar fi cazul un care pacienta are atât simptome de vezică hiperactivă cât şi pierderi de urină la efort, când pacienta a fost deja operată pentru pierdere de urină şi aceasta a reapărut, cazurile în care pacienta are un istoric cu afecţiuni neurologice (accident vascular cerebral, boala Parkinson, hernie de disc, scleroză multiplă), sau diabet zaharat, pentru a stabili diagnosticul corect este nevoie de probe urodinamice.
Dr. Andrei Manu Marin
- Medic primar urolog
- Doctor în ştiinţe medicale
- Specialist în neuro-urologie
.){kind=link}