Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS) la copii

Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS) sunt infecții virale autolimitate, simptomele cele mai des întâlnite fiind strănutul, obstucția nazală, rinoreea, usturimea în gât, tusea, febră, durerile de cap, durerile musculare și astenia fizică.

IACRS sunt cauzate de peste 100 de serotipuri ale rhinovirusului, dar și de adenovirusuri, virusuri gripale și paragripale.

Cum se manifestă infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS)

La sugari și copilul mic simptomele pot fi mai prelungite și mai acute, deoarece imunitatea lor este mai scăzută (maturarea sistemului imunitar se produce spre vârsta de 8-10 ani). Între ziua a 2-a și a 4-a de la debut, simptomele ating un vârf al evoluției, urmând să descrească între ziua a 10-a și a 14-a. La unii copii, tusea poate persista, cu frecvență mai redusă, 3-4 săptămâni. La copilul mare și adolescent, evoluția IACRS este de aproximativ 7 zile, dar poate fi mai lungă la cei cu boli cronice pulmonare, ca de exemplu astmul  bronșic și la fumatori. Exacerbarea simptomelor manifestată cu dificultate în respirație, refuzul alimentației, vărsături frecvente indică apariția unor complicații, situație în care reevaluarea copilului este absolut necesară.

Cum se tratează infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS)

Tratamentul infecțiilor virale respiratorii necomplicate include menținerea unui nivel crescut de hidratare cu ingestia de lichide calde (ceai, supă de pui – iar la copilul mare este benefică supa de oase), desfundarea nasului (suflarea nărilor alternativ, nu ambele deodată), poziționarea sugarului și copilului mic cu capul mai sus, spălături nazale cu soluție salină (instilații cu seringa sau pipeta la sugar și copilul mic) și spray-uri nazale la copilul mare. Umidifierea atmosferei și nebulizări cu soluție salină sunt, de asemenea, măsuri eficiente. Nu se recomandă, îndeosebi la copilul mic, inhalații cu vapori calzi, care pot declanșa vasodilatația mucoasei nazale, inclusiv arsuri.

Febra

Febra este unul dintre simptomele care îngrijorează cel mai frecvent familia. Disconfortul general produs de febră determină agitație sau somnolență, lipsa apetitului, dureri abdominale sau cefalee. Folosirea antitermicelor este indicată în dozele potrivite greutății și vârstei copilului. Medicația trebuie însoțită de hidratare, împachetări, umidifierea atmosferei și temperatura mediului ambiant potrivită.

Tusea

Tusea este un alt simptom care îngrijorează familia. Tusea tulbură atât somnul copilului, cât și pe cel al membrilor familiei, scade performanțele diurne ale copilului (care este iritat și are un apetit redus). Acest simptom este un răspuns fiziologic la iritația și inflamația căilor respiratorii și rolul său este de a elimina secrețiile din tractul respirator. Ca urmare, suprimarea tusei va avea ca rezultat retenția secrețiilor și obstrucția căilor respiratorii. Tusea neînsoțită de dificultăți în respirație, de stare generală alterată sau alte simptome, nu trebuie suprimată. Se iau în considerare complicațiile, când tusea devine mai severă pe parcursul evoluției sau persistă mai mult de 2 săptămâni, fără ameliorări. Studii efectuate pe câteva sute de copii cu vârsta între 1-5 ani, au concluzionat că mierea, administrată înainte de somnul de noapte, este un bun antitusiv. La sugari, mierea este contraindicată datorită riscului botulismului. Prevenirea IACRS virale poate fi realizată prin măsuri simple, una din cele mai bune metode fiind igiena mâinilor și evitarea atingerii cu mâna a nasului, gurii și ochilor. Copiii trebuie educați să tușească în batistă de unică folosință sau în unghiul format dintre braș și antebraț, pentru a evita răspândirea virusurilor în palme, mai ales atunci când nu-și pot dezinfecta mâinile. Profilaxia cu vitamina C în sezonul rece, cel puțin 200 mg/zi, scurtează durata bolii, ca și administrarea de vitamina D care reduce severitatea răcelilor.