In lipsa unui program pentru aceasta boala, o persoana diagnosticata cu insuficienta cardiaca in anul 2014 are 20% sanse sa fie in viata in anul 2024
Bucuresti, 20 martie 2018: Un studiu recent facut in Romania arata cat de grave sunt consecintele insuficientei cardiace, atat pentru pacienti, cat si pentru sistemul medical. Rata de mortalitate standardizata din cauza insuficientei cardiace cronice (IC) estimata pentru Romania (40/100.000 persoane) este de doua ori mai mare decat in alte state din Uniunea Europeana. In majoritatea tarilor din UE se desfasoara programe de prevenire, depistare precoce si urmarire a acestor pacienti, la risc sau cu diagnosticul de insuficienta cardiaca.
Prevalenta si incidenta insuficientei cardiace in Romania
Se estimeaza ca 4.7% din populatia peste 35 de ani a Romaniei sufera de insuficienta cardiaca (circa 560.000 de pacienti). In fiecare ora apar in medie 5 cazuri noi de insuficienta cardiaca (circa 45.000 cazuri noi/an).
Insuficienta cardiaca poate avea numeroase cauze, cele mai frecvente fiind infarctul miocardic, hipertensiunea arteriala si diversele boli ale valvelor cardiace. Toti factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, cum ar fi fumatul, diabetul zaharat, consumul excesiv de alcool, etc., duc in final la aparitia insuficientei cardiace. Riscul aparitiei insuficientei cardiace creste cu varsta. Imbatranirea populatiei, aproape un sfert din populatia Romaniei fiind peste 60 de ani, va determina cresterea prevalentei insuficientei cardiace.
Dificultati de diagnostic si tratament la nivel national
In Romania, cazurile noi sunt raportate de catre medicii de familie la nivel national dar, din cauza ca aceasta activitate nu este validata, exista o tendinta generala de subraportare. In 2017 s‐au internat in spitalele din Romania circa 344.000 de pacienti cu diagnosticul principal sau secundar de insuficienta cardiaca. Durata medie de spitalizare a cazurilor internate este de aproximativ 7 zile.
Conf. Dr. Ovidiu Chioncel, sef de sectie in cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. C.C. Iliescu”, avertizeaza ca „una din trei persoane moare sau se reinterneaza in anul urmator ultimei spitalizari. 7,4% dintre pacientii cu insuficienta cardiaca mor in spital. 9 din 10 pacienti nu stiu ca sufera de insuficiența cardiaca”.
Un sfert dintre pacientii cu IC internați in spitalizare continua in 2014 nu vor fi in viața in anul 2024
Pacientii cu insuficienta cardiaca au in general una sau mai multe afecțiuni asociate (comorbiditați), ceea ce contribuie la complexitatea acestor cazuri atat din punct de vedere al schemei de tratament, cat și al monitorizarii bolii.
Principala comorbiditate (60% dintre pacienți) in cazul pacienților spitalizati cu IC este hipertensiunea arteriala, urmata de fibrilatia atriala (35% dintre pacienti).
Aproximativ 14.400 de ani de viata se pierd prematur, anual, prin deces inainte de speranța de viața standard, din cauza insuficientei cardiace. In acest context, probabilitatea medie de supravietuire peste zece ani a unui pacient cu insuficiența cardiaca este de 20%. „Prognosticul este mai prost decat la majoritatea formelor de cancer, in conditiile unui tratament cu posibilitati relativ limitate. In plus, insuficienta cardiaca implica utilizarea unor resurse importante din partea societatii pentru tratamentul acestor pacienti si pentru reintegrarea lor sociala” spune Prof. Dr. Dragos Vinereanu, medic primar cardiolog la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, Prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila“ si presedinte al Societatii Romane de Cardiologie.
Majoritatea cazurilor de insuficienta cardiaca externate din spital merg la domiciliu, unde urmarirea acestor pacienti este dificila. In plus, programele de recuperare cardiovasculara lipsesc.
Ca atare, reinternarile pentru insuficiența cardiaca sunt frecvente, crescand mult costurile. Acestea reprezinta o problema importanta atat pentru spitalele din Romania, cat si pentru calitatea vieții acestor pacienti.
In contextul numarului tot mai crescut de persoane ce sufera de insuficienta cardiaca si al prognosticului sumbru al acestei afectiuni, in Romania este necesara recunoasterea importantei majore a acestei patologii si crearea de programe pentru depistarea precoce, tratamentul modern si urmarirea evoluției acestor pacienti.
