”Jocul” sau ”joaca” sunt asociate inevitabil copiilor, fiind formele principale de activitate prin care aceștia își petrec majoritatea timpului. Încă din primul an de viață observăm apariția jocului în rutina zilnică a celui mic, joc ce va crește în complexitate odată cu vârsta sa cronologică.
Deși poate mulți dintre noi privim activitățile ludice ca fiind surse de relaxare și distracție, trebuie menționat faptul că acestea sunt primordiale în dezvoltarea psihică a copilului.
Jocul poate cunoaște multe forme și clasificări, însă dintre cele mai cunoscute amintim: jocul individual/solitar și jocul de grup; jocul de mișcare și jocul static; jocul liber și jocul organizat (care urmărește o structură și o serie de reguli prestabilitate); jocul senzorial (explorarea jucăriilor/obiectelor prin intermediul simțurilor: văz, auz, miros, gust), jocul simbolic (jucăriile sunt folosite pentru a reprezenta alte obiecte/persoane etc.) și jocul de rol (copilul va intra în pielea unui personaj); jocul didactic (atingerea unui obiectiv educațional prin joacă) etc.
În literatura de specialitate, descoperim faptul că activitatea de joc este un mijloc ideal de cunoaștere și de educație. Jocul nu este doar o sursă de divertisment, ci cunoaște implicații majore în dezvoltarea copilului, după cum urmează:
- dezvoltă percepțiile de formă, mărime, culoare, greutate etc.;
- satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și acțiune ale copilului;
- dezvoltă îndemânarea și formarea deprinderilor motrice;
- copilul își exprimă emoții și dorințe, descărcându-se tensional;
- dezvoltă capacitatea de observare, de concentrare a atenției și de memorare;
- dezvoltă însușirile voinței: răbdare, perseverență, stăpânire de sine;
- modelează însușirile și trăsăturile de personalitate: responsabilitate, curaj, corectitudine, respect față de ceilalți etc.;
- dezvoltă capacitatea de a crea sau de a se transpune în diferite situații/ personaje/ evenimente (stimulează imaginația);
- dezvoltă capacitatea de colaborare și comunicare cu alți participanți la joc (stimulează limbajul);
- dezvoltă operații ce țin de gândire: clasificare, soluționare de probleme în cadrul jocului, relizarea strategiilor de acțiune în joc etc.;
- creează oportuniăți de conturare și exprimare a propriei personalități.
Toate aceste beneficii pe care le cunoaște copilul în urma activităților ludice au rolul de a forma, a dezvolta și de a restructura întreaga viață psihică a acestuia. În contactul cu obiecte/jucării și alți participanți la joc (copii de vârsta lui/părinți/frați), se creează date importante și necesare în vederea formării armonioase a viitorului adult.
Dacă din diferite motive copilul este privat de jocuri specifice vârstei sale (jocul senzorial, jocul simbolic, jocul de rol, jocul de grup etc.), acesta nu va beneficia de avantajele obținute în urma experimentării și desfășurării activităților ludice, ceea ce va afecta implicit dezvoltarea sa pe plan psihic.
Se încurajează așadar crearea unui mediu propice jocului în cadrul familiei, un mediu bogat în oportunități de joacă și interacțiune umană. Și să nu uităm faptul că ”jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului”. (Mc. Dougall)
