Leziunile ligamentului încrucișat anterior (LIA)

Ligamentul încrucișat anterior este o bandă de țesut conjunctiv, de legătură, care unește porțiunea posterioară a femurului cu partea anterioară a tibiei, de mărimea degetului mic. În interiorul articulației genunchiului, atunci când tibia este rotată spre interior ligamentul încrucișat anterior alunecă peste o altă fășie de țesut de legătură numită ligament încrucișat posterior, dând astfel naștere unei cruci, de unde provine și denumirea: ligamente încrucișate. Lezarea ligamentului încrucișat anterior este deosebit de dureroasă și necesită un timp îndelungat de recuperare pentru a restabili funcționalitatea normală a genunchiului. Gradul leziunilor ligamentare variază între ușoare: o ruptură mică și severe, când o porțiune de ligament se rupe în totalitate și se îndepărtează de os. Fără nici un tratament, ligamentul încrucișat anterior lezat controlează mai puțin mișcările genunchiului și oasele se freacă între ele, situație cunoscută drept insuficiență cronică a ligamentului încrucișat anterior. Mișcările anormale în articulație pot distruge în această situație și cartilajul care acoperă extremitățile oaselor, generând osteoartrita.

Ce anume cauzează o leziune a ligamentului încrucișat anterior? Leziunile ligamentului apar atunci când articulația genunchiului este flectată, rotită, sau în cazul unui contact dur: piciorul este fixat la sol și o forță bruscă lovește din exterior genunchiul întins sau ușor flectat (lovitură din partea unei persoane sau a unui obiect). Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practică un sport ce presupune schimbări rapide de direcție, opriri și alergări repetate sau aterizări din săritură. Ratarea unei trepte la coborârea scărilor sau pășitul într-o groapă poate genera de asemenea lezarea ligamentului încrucișat anterior.

Care sunt simptomele unei leziuni acute a ligamentului încrucișat anterior? l Auzul sau perceperea unui trosnet la nivelul genunchiului în timpul accidentării. l Durere localizată în exteriorul și în spatele articulației genunchiului. l Tumefierea genunchiului în primele ore după accidentare; acesta poate fi un semn de sângerare în interiorul articulației. Tumefierea care apare brusc este un semn de leziune importantă a structurilor articulației genunchiului. l Limitarea mișcărilor genunchiului din cauza durerii, a tumefacției. l După accidentare, durerea limitează activitatea în desfășurare, dar permite reluarea mersului. Simptomul principal al unei leziuni cronice a ligamentului încrucișat anterior îl constituie instabilitatea genunchiului, asociată uneori cu durere și tumefacție. Această situație apare atunci când o leziune acută nu e tratată corespunzător. Simptome dureroase similare rupturii ligamentului încrucișat anterior pot fi generate și de afectarea altor structuri ale genunchiului, precum: cartilajul articular, meniscurile, ligamentele colaterale medial sau lateral sau chiar o fractură a oaselor care alcătuiesc articulația genunchiului. Incidența afectării ligamentului încrucișat anterior este de opt ori mai mare in cazul femeilor comparativ cu bărbații.

Cum diagnosticăm o leziune a ligamentului încrucișat anterior? Medicul va stabili dacă există o leziune la acest nivel examinând genunchiul și punând anumite întrebări referitoare la starea de sănătate anterioară. Uneori poate fi necesară efectuarea unei radiografii pentru a exclude o leziune la nivelul oaselor genunchiului. Un test imagistic utilizat frecvent este rezonanță magnetică nucleară (RMN), care permite vizualizarea afectărilor ligamentare, ale tendoanelor, musculaturii sau a cartilajului articular.

Cum tratăm o leziune a ligamentului încrucișat anterior? Sunt necesare măsuri imediate, cât mai repede cu putință după momentul accidentării, pentru a preveni apariția edemului și a durerii. Aceste măsuri constau în repaus al genunchiului, gheață local, după care aplicăm un bandaj elastic la nivelul articulației pentru a asigura o compresie ușoară și fixăm piciorul afectat mai sus, deasupra nivelului inimii. Mai pot fi administrate medicamente pentru a combate durerea și inflamația, de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene. Imobilizarea genunchiului și mersul în cârje mai pot fi recomandate în primele zile după accidentare, în funcție de severitatea leziunii. E foarte important să tratăm orice leziune existentă la nivelul ligamentului încrucișat anterior, pentru că altfel aceasta devine o problemă pe termen lung. Există două modalități de tratament:

• Tratament nechirurgical – constă într-un program de recuperare și cuprinde procedee de kinetoterapie, electroterapie și medicație. E nevoie de câteva luni pentru ca genunchiul să revină la starea inițială, în funcție de gradul leziunii, stabilitatea și starea preexistentă e genunchiului afectat.
• Intervenție chirurgicală ce vizează reconstrucția ligamentului și repararea eventualelor leziuni asociate, urmată de asemenea de câteva luni de recuperare. Tipul de tratament este ales de către medic, în funcție de gradul leziunii ligamentare, integritatea celorlalte structuri ale genunchiului, nivelul de activitate al pacientului, vârsta acestuia, starea de sănătate generală și timpul scurs de la accidentare.