Silimarina este binecunoscută pentru efectul hepatoprotector, dar mai puțin știut este ca acțiunea benefică asupra ficatului se datorează componentei sale bioactive numita silibină.
Silimarina reprezintă un complex de substan-țe vegetale extras din fructele (numite și „semințe”) de armurariu, planta cunoscută popular sub numele de Ciulinul laptelui. Silimarina este utilizată în mod tradițional de mai bine de 2.000 de ani în tratarea afecțiunilor hepatice sau în combaterea unor intoxicații cu substanțe otrăvitoare.
Denumirea știintifică a armurariului, Silybum marianum, derivă din „silybum”, nume dat de medicul și botanistul grec Dioscoride ciulinilor comestibili și din „marianum”, termen legat de o legendă conform căreia petele albe de pe frunzele plantei sunt picaturi din laptele Fecioarei Maria. Atunci cand a fugit în Egipt, aceasta a găsit adapost pentru a-și alăpta pruncul lângă tufele de armurariu.
Numeroase studii au validat efectele complexe pe care silimarina le are asupra ficatului. Astfel, silimarina combate acțiunea radicalilor liberi și oferă protecție antioxidantă, stabilizează membranele celulelor hepatice, are efect antiinflamator și previne fenomenele de fibroză. De asemenea, silimarina favorizează regenerarea celulelor hepatice în cazul agresiunii determinate de medicamente, alcool sau alți factori nocivi.
Silimarina conține un complex de substanțe active numite flavonolignani, ce includ silibina, isosilibina, silicristina, silidianina. Silibina este nu doar componenta majoritară a silimarinei, dar și cea mai importantă.
În momentul de față, există pe piață o gamă largă de produse cu silimarină, ceea ce face dificilă alegerea produsului potrivit. Iată de ce este important să se identifice, în cazul fiecărui produs în parte, cantitatea exactă de silimarină, dar și cantitatea de silibina asigurată. Nu este de mare ajutor un produs care are o cantitate crescută de fructe de armurariu atâta timp cât ele furnizează o cantitatate redusă de silimarină, respectiv de silibină. Dacă nu este specificată cantitatea de silibină, este bine de știut că, în general, produsele pe bază de silimarină conțin silibină în proporție de 20-40%.¹
Deși sunt unanim recunoscute pentru rolul hepatoprotector, atât silimarina, cât și silibina au un grad redus de utilizare în organism, prezentând o rată de absorbție din tubul digestiv între 20% si 50%.² Iată de ce, în ultimii ani, s-au încercat diferite metode de a crește biodisponibilitatea silibinei, printre care și aceea de a o combina cu fosfatidilcolina.
Fosfatidilcolina face parte din categoria fosfolipidelor esențiale și este o moleculă ce are capacitatea de a traversa cu ușurință bariera intestinală. Atunci cand moleculele de silibină sunt legate de cele de fosfatidilcolina, absorbția silbinei la nivel intestinal crește semnificativ. Studiile au demonstrat că silibina legată de fosfatidilcolină asigură cresterea biodisponibilității silibinei de până la 10 ori comparativ cu silibina din silimarină. În plus, fosfolipidele esențiale exercită efect hepatoprotector direct, având rol important în menținerea integrității membranelor celulelor ficatului.
Aceste complexe formate din fosfolipide și fitoconstituenți poartă numele de fitozomi și reprezintă sisteme moderne de transport al substanțelor active din plante.
Avantajele principale ale silibinei sub formă fitozomală sunt absorbția crescută, stabilitate mai bună în organism și obținerea unui efect maxim cu o cantitate minimă. De aceea, în cazul hepatoprotectoarelor ce combină silibina cu fosfatidilcolina sub forma de fitozomi este suficientă administrarea unei singure capsule pe zi.
- Silybin, a Major Bioactive Component of Milk Thistle (Silybum marianum L. Gaernt.)—Chemistry, Bioavailability, and Metabolism Michal Bijak – Molecules 2017, 22, 1942; doi:10.3390/molecules22111942
- Reassessing Bioavailability of Silymarin – Shamama J. et al. Alternative Medicine Review Volume 16, Number 3
