Articulaţiile sunt formaţiuni anatomice care fac posibilă mişcarea şi asigură flexibilitatea corpului, iar afectarea lor este însoţită adesea de durere şi de limitarea mobilităţii.
Bolile musculoscheletale, care includ afecţiuni ale oaselor, articulaţiilor, muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor, reprezintă principala cauză de dizbilitate la nivel mondial, conform raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Între 25 şi 30% din oameni trăiesc în prezent cu o asemenea afecţiune dureroasă.*
Artrită cuprinde afecţiunile articulare de natură inflamatorie, în timp ce artroza, denumită mai nou osteoartrită, are drept manifestare centrală degenerarea cartilajului articular.
Afecţiunile articulare au cauze multiple, printre care vârsta înaintată, obezitatea, factori genetici sau imunologici, traumatismele, suprasolicitarea unor articulaţii, iar ca manifestări predomină durerea, rigiditatea, tumefierea sau deformarea articulaţiei.
Pe măsură ce boală avansează şi durerea se amplifică, pacienţii au tendinţa de a se mişca mai puţin sau chiar de a deveni inactivi, ceea ce va duce la agravarea afecţiunii. Se intră într-un cerc vicios, durerea limitează mişcarea, iar lipsa mişcării agravează afecţiunea articulară. Activitatea fizică are impact pozitiv asupra sănătăţii articulaţiilor, întrucât prin mişcare creşte cantitatea de lichid sinovial cu rol lubrifiant, creşte aportul de oxigen şi de substanţe nutritive şi se menţine tonusul muşchilor, tendoanelor, ligamentelor care susţin articulaţiile.
Pentru calmarea durerii şi creşterea mobilităţii există o gamă largă de medicamente alagezice sau antiinflamatoare, însă utilizarea lor este limitată în timp sau interzisă la anumiţi pacienţi din cauza reacţiilor adverse posibile. În acest context, fitoterapia sub formă de preparate orale sau locale (geluri, unguente) este de un real ajutor pacientului cu diverse afecţiuni articulare, venind în completarea tratamentelor medicamentoase specifice, a fizioterapiei sau kinetoterapiei.
Eficacitatea plantelor medicinale utilizate tradiţional în combaterea durerii şi menţinerea mobilităţii articulaţiilor, dar şi lipsa reacţiilor adverse pe termen lung au fost confirmate în multe situaţii prin studii moderne.
Boswellia serrata sau Arborele de tămâie este un arbore a cărui răşină se utilizează în medicina ayurvedică de mai bine de 5000 de ani. Datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare şi de protejarea a cartilajului articular, aceasta răşină s-a dovedit a fi utilă în special pacientului cu afecţiuni articulare cronice.
Glycyrrhiza glabra sau Lemnul dulce este recunoscut drept veritabil antiinflamator natural. Şi pentru că natura este generoasă, rădăcina de Lemn dulce nu doar combate inflamaţia fără risc de afectare a stomacului, dar are şi proprietăţi protectoare gastrice şi antiulceroase.
Mentha arvensis (Menta) este inclusă în formulele sub formă de gel, exercitând acţiune analgezică şi antestezică locală prin constituentul principal, mentolul. Tot în preparatele cu aplicare locală sunt utilizate plante cu efect revulsiv, de încălzire a zonei respective, precum Pinus roxburghii (Pinul) sau Zingiber officinale (Ghimbirul). Efect revulsiv şi antiinflamator exercită şi Gaultheria fragrantissima sau Salcia de Himalaya, al cărei ulei esenţial conţine în proporţie de 98% salicilat de metil, alternativa naturală a aspirinei.
Fitoterapia documentată ştiinţific poate avea o contribuţie substanţială în ameliorarea disconfortului, îmbunătăţirea mobilităţii şi creşterea calităţii vieţii pacientului. Deşi afecţiunile articulare cronice de multe ori nu se pot vindeca, pacientul poate avea o viaţă activă, fără limitările impuse de durere.
Articulaţiile asigură mişcarea, iar mişcarea înseamnă viaţa pentru articulaţii!
*https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
