Osul este un ţesut viu, aflat într-un proces continuu de remodelare, prin care ţesutul osos vechi este resorbit şi înlocuit cu țesut osos nou format.
O serie de vitamine si minerale joacă roluri esenţiale în acest proces de remodelare osoasă. Calciul, cel mai abundent mineral din organism, se regăseşte în proporţie de 99% în oase şi în dinţi, unde are rol structural şi conferă rezistenţă. Pentru a fi absorbit din intestin şi fixat în oase, calciul are nevoie de vitamina D, al cărei nivel este asigurat în organism în principal prin expunerea la soare.
Calciul şi vitamina D sunt elemente esenţiale în menţinerea sănătăţii oaselor la orice vârstă. Astfel, în perioada copilăriei şi adolescenţei sunt necesare pentru dezvoltarea oaselor şi pentru menţinerea unei bune densităţi osoase în etapele următoare ale vieţii. În mod normal, densitate osoasă creşte până în jurul vârstei de 28-30 de ani când se atinge aşa numitul “vârf al masei osoase”, după care începe să scadă treptat. Acest proces de reducere a masei osoase este accelerat sub influenţa unor factori precum factorii genetici, vârsta înaintată, scăderea nivelului de estrogen în perioada de postmenopauză, anumite afecţiuni hormonale sau tratamente medicamentoase. Lor li se alătură şi factori care ţin de stilul de viaţă precum alimentația dezechilibrată, deficitară în anumite minerale şi vitamine, consumul excesiv de alcool sau de cafea, sedentarismul. În aceste situaţii este necesară suplimentarea calciului şi a vitaminei D, dincolo de necesarul asigurat prin dietă şi prin expunerea la soare.
De asemenea, gravidele şi femeile care alăptează au nevoie de o cantitate mai mare de calciu şi de vitamina D pentru a asigura o bună dezvoltare a scheletului şi a dinţilor copilului, dar şi pentru a proteja oasele mamei. Studiile au arătat că femeile pierd adesea în perioada de alăptare între 3% şi 5 % din masa osoasă.
Este bine de ştiut că şi alte elemente au rol cheie în menţinerea oaselor puternice. Magneziul este un astfel de mineral important pentru oase, 60% din cantitatea totală de magneziu din organism regăsindu-se în oase. Magneziul intervine în metabolismului calciului, favorizează absorbţia sa în oase şi împiedică depunerea calciului la nivelul vaselor de sânge sau la nivelul rinichilor, prevenind formarea calculilor renali. Zincul şi cuprul sunt oligoelemente ce favorizează formarea oaselor, având rol important în sinteza colagenului şi în mineralizarea osoasă. Manganul şi seleniul cresc capacitatea antioxidantă a organismului şi combat acţiunea nocivă a radicalilor liberi la nivelul ţesutului osos, împiedicând resorbţia osoasă şi osteoporoza.
Osteoporoza este cea mai frecventă afecţiune metabolică cronică a oaselor, caracterizată prin scăderea densităţii osoase şi creşterea fragilităţii oaselor, astfel că cel mai mare risc pentru persoanele care suferă de osteoporoză îl reprezintă fracturile. Se estimează că una din 3 femei și unul din 5 bărbați cu vârste peste 50 de ani vor suferi la un moment dat o fractură osteoporotică. La nivel mondial, 200 de milioane de femei suferă de osteoporoză, iar la fiecare 3 secunde se produce o fractură osteoporotică. În România se estimează că una din 3 femei cu vârste peste 55 de ani suferă de osteoporoză sau osteopenie. Fracturile osteoporotice se produc mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale, şoldului şi încheieturii mâinii, însă orice os afectat de osteoporoză este supus acestui risc.
Prin asigurarea mineralelor şi vitaminelor de care au nevoie oasele, prin includerea activităţilor fizice în rutină zilnică, prin reducerea consumului de alcool, cafea şi ţigări, putem reduce considerabil riscul fracturilor osteoporotice, chiar la vârste înaintate.
- International Osteoporosis Foundation
https://www.iofbonehealth.org/epidemiology https://www.iofbonehealth.org/facts-statistic
- International Osteoporosis Foundation
https://www.iofbonehealth.org/sites/default/files/PDFs/Audit%20Eastern%20Europe_Central%20Asia/Russian_Audit-Romania.pdf