Parazitozele digestive constituie o importantă patologie în pediatrie uneori cu simptome zgomotoase, alterori cu evoluție lentă, cu minimă simptomatologie, situații în care sunt diagnosticate doar din întâmplare (cu ocazia unor examene de bilanț). Se transmit cu ușurință printre copilași de aceea insist asupra deprinderii de mici a acestora cu regulile de igienă. Sunt foarte frecvente în rândul copiilor, indiferent de vârstă, o incidență mai redusă fiind înregistrată în rândul bebelușilor alăptați la care posibilitățile de contaminare sunt practic nule.
Există o multitudine de paraziți de la protozoare (organisme unicelulare) cum este Giardia lamblia (giardiază = lambliază) până la helminți (viermi) care sunt ființe
multicelulare. Nu voi insista asupra tuturor decât asupra celor mai frecvent întâlniți și aici aș menționa lambliaza (giardiaza), ascaridiaza, enterobiaza (oxiuraza). De asemenea merită adusă în discuție și infecția cu Trichinella spiralis care apare în special la cei din mediul rural unde se sacrifică porci fără a fi “analizată” carnea din punct de vedere veterinar.
O categorie aparte o constituie parazitozele (toxocara, toxoplasma, chistul hidatic, etc) al căror rezervor îl constituie animalele “de casă” și aici mă refer la câini, pisici, papagali, rozătoare (hamsteri, porcușori de Guineea) asupra cărora voi insista într-un articol viitor .
- LAMBLIAZA (GIARDIAZA)
O infecție la nivelul tubului digestiv determinată de un parazit unicelular fiind o cauză frecventă de diaree acută/cronică cu repercursiuni asupra dezvoltării staturo-ponderale.
Modul de transmitere este fecal – orală : prin contact între oameni (se răspândește cu ușurință mai ales în colectivitățile de copii), prin intermediul fructelor și legumelor contaminate cu chiste de lamblii dar și prin intermediul apei contamninate, Giardia având o preferință pentru mediul apos; astfel bălțile, fântânile constituie adevărate izvoare (focare)ce pot determina epidemii; atenție la apa pe care o consumați, din ce în ce mai rare adevăratele izvoare. Giardia nu este distrusă prin clorinarea apei doar prin fierberea acesteia; de aceea mare atenție la piscinele folosite unde contaminarea este extrem de facilă.
Pentru a se produce infecția sunt necesare minim 10 chiste de giardia care după ingerare ajung în intestin unde din fiecare chist iau nastere câte 4 trofozoiți (din care se vor dezvolta alte chiste). Chistele se elimină prin scaun iar dacă beneficiază de un mediu umed, pot supraviețui timp îndelungat (în medie 2-3 luni).
Perioada de incubație adică timpul necesar din momentul producerii infecției până la apariția simptomelor este în medie de 8 zile. Cum se tratează?
- se folosesc așa numitele medicamente antiparazitare, de elecție fiind derivații de imidazol (Metronidazol, Tinidazol – Fasygin, Albendazol – Zentel); doza este diferită pentru fiecare copil în parte, calculându-se în funcție de greutatea corporală; în general este necesară o repetare a tratamenului la interval de 7-10 zile.
- pentru sugari și copilașii sub 3 ani datorită efectelor secundare (vărsături, dureri abdominale, tulburări de vedere, convulsii) se poate administra Furazolidon timp de 10 zile, vindecarea în acest caz nedepășind 80% din cazuri.
Cum putem preveni infecția?
- măsuri igienico-sanitare :
- spălare frecventă pe mâini cu apă caldă și săpun în special după folosirea toaletei sau înainte de masă
- tăierea scurtă a unghiilor
- identificarea și tratarea tuturor contactilor • spălarea fructelor și legumelor chiar dacp
provin din grădina bunicii , ouăle de giardia putând supraviețui un timp îndelungat mai ales într-un mediu propice (uneori chiar și 3 luni)
- evitarea consumului de apă din surse nesigure (fântâni, izvoare) ; de asemenea evitarea îmbăierii în lacuri, râuri, chiar și piscine publice giardia putând fi cu ușurință transmisă prin înghițirea unor cantități mici de apă;
- în cazul diagnosticării unui membru al familiei, spălarea și fierberea în special a lenjeriei de pat, de corp dar și a prosoapelor.
2.ASCARIDIAZA (Ascaris lumbricoides)
Ascaris lumbricoides este un vierme ce poate parazita organismul însă simptomele lipsesc de cele mai multe ori , infecția manifestându-se doar atunci când gradul de infestare este masiv; există și forme cronice de infecție (infecția durează de mult timp însă fără simptome sugestive) care în timp pot determina retard în creșterea și dezvoltarea copilului.
Spre deobebire de Giardia care este un organism unicelular, ascarisul atinge dimensiuni “uriașe”, masculul până la 30 cm în timp ce femela poate ajunge chiar și la 50 cm; de asemenea trebuie menționat că o femelă depune zilnic în medie 200.000 ouă care se elimină prin scaun și care rezistă la clorinarea apei dar nu și la procesul de fierbere.
Infecția se poate localiza la nivelul intestinului unde determină:
- dureri abdominale difuze, rar sistematizate;
- meteorism (balonare);
- grețuri, vărsături;
- diaree (inconstant)
Mai rar localizarea poate fi la nivel pulmonar,
pe primul loc fiind simptomele sugestive pentru o infecție respiratorie, uneori chiar de natură alergică:
- tuse spastică, weezing (șuierat)
- semne de insuficiență respiratorie : dispnee (dificultăți în respirație),tiraj
Evidențierea prezenței ascarizilor se face în primul rând prin examen coproparazitologic; pentru diagnosticul complicațiilor uneori este nevoie de radiografie pulmonară, ecografie abdominală eventual și alte investigații în funcție de simptomatologia copilului.
Tratamentul este bazat pe derivații de imidazol (Albendazol, Flubendazol) care în general se administrează în doză unică și se repetă la 2-3 săptămâni de la prima administrare.
- ENTEROBIOZA – OXIUROZA (OXIURII)
Infecția este produsă de Enterobius vermicularis, un parazit ce atinge dimensiuni de aproximativ 1 cm și care afectează preponderent grupul de vârstă 5 -12 ani; transmiterea se realizează prin intermediul ouălor depuse la nivelul regiunii perianale, ouăle rezistând în mediul extern în medie 10-20 de zile.
Cum se manifestă?
- anorexie (inapetență) cu stagnare respectiv scădere în greutate
- prurit (mâncărime) anal în special nocturn (femelele depun ouăle la nivelul pliurilor anale) cu agitație, insomnii, iritabilitate
- dureri abominale difuze, senzație de sațietate precoce
- rar, la fetițe – vulvovaginite prin migrarea paraziților la nivelul regiunii genitale
În concluzie aș putea spune că aceste parazitoze digestive constituie o adevărată problemă de sănătate publică datorită ușurinței cu care se transmit, precum și datorită modalităților fruste de manifestare. Este așadar important să deprindem minimele reguli de igienă și, să ne învățăm copiii de mici să respecte aceste reguli, prevenția fiind mult mai facilă decât diagnosticarea și tratamentul.