• banner catena
  • Psihoterapia de familie

    Autor: Psihoterapeut Mariana-Mihaela Ene Asociatia Kinetobebe Recuperare pediatrica www.kinetobebe.ro

    Fiecare om poartă în spate bagajul său atunci când intră în relație cu un altul. Acesta este constituit din personalitatea lui, încărcătura genetică cu predispozițiile înnăscute, educația pe care a primit-o în familia de origine, cultura lui, experiențele de viață precum și modul în care a învățat să se raporteze la acestea și la oamenii din jur în așa fel încât să facă față.

    Odată intrat într-o relație, interacționează cu bagajul celuilalt. Apar diferențele normale iar cea mai mare provocare este de a învăța să-l acceptăm pe celălalt ca fiind diferit, fără a încerca să-l schimbăm sau să ne așteptăm să semene cu noi. Este o eroare să ne îndrăgostim de proiecțiile pe care le facem asupra celuilalt.

    După ce oamenii decid să rămână împreună, ei formează un cuplu și ajung la un echilibru (homeostazie- în termeni de specialitate).

    Atunci când apare un copil, el vine și produce un dezechilibru în cuplu deoarece este o noutate la care ambii parteneri sunt obligați să se adapteze. Ei se adaptează și iarăși ajung la un echilibru. Dar lucrurile sunt în permanentă schimbare în viața de familie. Copilul crește și e necesar să meargă la creșă, mama se întoarce la serviciu, urmează grădinița, școala și așa mai departe. Și nu sunt doar acestea. Pot apărea schimbări de job ale părinților, stresul în legătură cu munca, schimbarea domiciliului, apariția unor rude în interiorul familiei care să stea cu copilul sau pe care să-l îngrijească familia, probleme de sănătate sau tensiuni și neînțelegeri între părinți. Toate acestea sunt aspecte care influențează membri familiei într-un fel sau altul.

    Părinții sunt cei care duc pe umeri responsabilitatea familiei. De cele mai multe ori când este vorba despre ei sau despre trăirile lor interioare, părinții amână vizita la psiholog. Dar atunci când copilul prezintă un simptom sau un comportament disfuncțional, ei sunt speriați și în consecință mult mai determinați să apeleze la un specialist.

    Ce nu știu ei este că o problemă nu apare niciodată din senin. Ceea ce manifestă copilul nu este altceva decât oglindirea a ceea ce se întâmplă în sistemul lor familial. Și că el, copilul, a fost desemnat într-un fel sau altul să fie cel care poartă simptomul familiei. În termeni de specialitate îl numim pe copil, în acest caz – pacientul identificat. Acest simptom are o anumită semnificație psihologică. Există sisteme familiale care dezvoltă anumite tipuri de simptome și anumite comportamente ale membrilor, în vreme ce alte sisteme familiale nu vor dezvolta niciodată aceste lucruri, ci altele. Exemple de simptome sunt: balbismul, enurezisul, ticurile, dependențele de jocuri pe computer sau dependența de ecrane în general, delicvența, comportamentele agresive față de sine și față de alții, tulburările de alimentație, cele de somn și altele.

    Față de acest simptom, pacientul identificat simte o suferință dar, fiecare membru poartă la rândul lui suferința proprie.

    În încercarea de a elimina sau stopa simptomul, e posibil ca fiecare să facă inconștient ceva greșit care dimpotrivă menține simptomul sau mai rău, îl acutizează.

    După o perioadă de luptă în cadrul sistemului familial, părintele este epuizat, cu nervii la pământ și decide să ducă  copilul ,,la reparat,,. Dar psihologii nu sunt ,,service de copii,, sau vraci care să ghicească ce s-a întâmplat de copilul manifestă comportamentul respectiv.

    Avem nevoie de părinți ca să înțelegem ce s-a întâmplat, să punem lucrurile cap la cap. Apoi este important să-i ajutăm pe părinți să conștientizeze ce au făcut bine în relație cu copilul dar și ce au făcut mai puțin bine. Conștientizând singuri vor fi mult mai motivați pentru a schimba lucrurile. Ulterior stabilim care sunt pașii care să genereze schimbarea precum și modalitățile de implementare.

    Psihoterapia de familie este un proces de cunoaștere, conștientizare și schimbare care intră în responsabilitatea tuturor celor implicați. Nu la nivelul copilului este o problemă ci la nivelul întregului sistem și trebuie să ne asumăm. Altfel problemele se vor ține lanț.

    Related Posts