In ultima perioadă mamele sunt suficient de informate pentru a învăța despre cum este mai bine să își poarte copilul. Dacă până acum fiecare cuplu achiziționa un cărucior pentru a-și plimba bebelușul, chiar înainte ca acesta să se nască, de curând ei amână această decizie pentru că au apărut și la noi aceste sisteme de purtare (deși există de foarte mult timp la alte popoare) ce sunt preferabile datorită multor aspecte pozitive.
Informați-vă să nu greșiți în alegerea sistemului, deși poate scrie pe el că este ergonomic, nu înseamnă că este.
Sistem ergonomic versus sistem neergonomic
În sistemul ergonomic:
- Copilul este purtat doar cu fața către părinte (niciodată cu spatele);
- Poziția membrelor inferioare: genunchii să fie mai sus decât bazinul, ca sprijinul să nu fie pe oasele bazinului, iar coapsele cât mai depărtate și lipite de trunchiul părintelui purtător;
- Materialul de jos să îmbrace în totalitate coapsele, până la nivelul genunchilor, pentru o susținere cât mai uniformă și o bază mai mare de susținere;
- Spatele copilului să nu fie forțat să stea drept, în primele șase luni va fi în forma de “C”, fiziologică și materialul să fie moale și să îmbrace cât mai mult din spatele copilului;
- După primele 6 luni de zile copilul își poate controla trunchiul și își alege singur poziția spatelui.
În sistemul neergonomic:
– Copilul stă cu coapsele atârnate și întinse, ceea ce poate duce la o luxație de șold;
– Din cauza susținerii bazinului și nu a coapselor, se exercită o presiune mare la nivelul pubisului copilului, ceea ce poate produce dureri la acel nivel și tulburări de statică vertebrală;
– Capul copilului este în flexie atunci când este purtat cu fața spre sensul de mers, ceea ce poate duce la deviații ale coloanei cervicale și tulburări respiratorii dacă adoarme copilul cu bărbia în piept;
– Materialul de la spatele copilului este rigid și îi forțează coloana vertebrală să stea dreaptă, nefiziologic;
– Suprastimulare a bebelușului ca urmare a expunerii cu fața către mediul extern unde pot fi zgomote puternice, aglomerație, lumini care îl pot deranja.
Aș evita purtarea copilului în sistem de purtare în cazul unui copil cu tonus muscular scăzut (hipotonie), atunci când prezintă o poziție a membrelor inferioare în “batracian’’ (coapsele depărtate și genunchii se sprijină pe masă, atunci când stă pe spate). În aceste cazuri pot apărea contracturi ale musculaturii de pe partea externă a coapsei și este de evitat să stea copilul cu coapsele abduse (depărtate).
Pentru copiii cu tulburări de tonus muscular de tip hiperton (contracturi la nivelul musculaturii membrelor inferioare) purtarea în sistemele ergonomice are beneficii multiple: o poziționare corectă a membrelor (astfel ca musculatura ce tinde să fie scurtată, cea de pe partea internă a coapselor, se relaxează și se întinde), tedința lor de subluxație a șoldului este diminuată, coloana vertebrală nu este forțată să stea într-o poziție incorectă și poziționarea la verticală este benefică pentru acești copii, se simt mai aproape de părinte și sunt mai liniștiți.
În primele 6 luni copilul își dezvoltă musculatura paravertebrală și până ajunge să stea în funduleț și să poată învinge gravitația prin poziția lui la verticală, aș recomanda purtarea pentru perioade scurte de timp (cred că exagerăm dacă plecăm la cumpărături cu copilul și îl purtăm 3-4h în primele luni de viață). Chiar dacă este susținut corect de sistemele de purtare, pauzele pentru a fi poziționat la orizontală sunt benefice. Consider că totul trebuie făcut cu măsură și oricât de mult iubim libertatea pe care ne-o oferă babywearing-ul să nu uităm că un bebeluș trebuie să se miște liber cât mai mult timp pe perioada zilei.
){kind=link}