Până nu demult catalogată ca o stare normală a vârstnicului, osteoporoza (denumirea vine din latină şi înseamnă „os poros”) este considerată, astăzi, o boală caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase asociată cu compromiterea structurii osoase interne.
Aceasta este profund afectată, asemenea unei ţesături vechi, cu urzeală subţiată şi pe alocuri ruptă. Accentuarea fragilităţii scheletului creşte riscul fracturilor în urma traumatismelor minore sau chiar în lipsa acestora (așa-numitele fracturi de fragilitate).
Deşi osteoporoza este des întâlnită la femeile care au intrat la menopauză, peste vârsta de 50 de ani circa o femeie din patru şi un bărbat din opt vor fi afectaţi de această boală, deci afectează un număr impresionant
Osteoporoza poate fi primară sau secundară. Osteoporoză primară se clasifică, la rândul ei, în osteoporoză de tip 1 (trabeculară): afectează în principal femeile la menopauză (80% din persoanele diagnosticate) și predispune la tasări vertebrale şi/sau fracturi de antebraţ și osteoporoza de tip 2 (corticală): afectează femeile după 75 de ani şi bărbaţii, fără a fi influenţată de nivelul hormonilor sexuali. Aceasta se asociază cu risc crescut de fractură de col femural.
Osteodensitometria este metoda cea mai raspindită de măsurare a masei osoase-a osteoporozei sau osteopeieicea mai utilizată fiind metoda DXA. Aceasta este considerată „standardul de aur” pentru diagnostic, fiind o metodă nedureroasă, neinvazivă, de maximă acurateţe, rapidă, cu minimă iradiere.
Diagnosticul clinic al osteoporozei este, din păcate, tardiv, datorită absenţei durerilor deși poate produce și semne clinice: scădere în înălțime, dureri de coloană vertebrală, cifoză toracală. Analizele uzuale de laborator sunt în general normale, inclusiv nivelul de calciu sangvin. Osteoporoza se poate trata mai ales dacă este diagnosticată precoce, reușindu-se, astfel, reducerea semnificativă a morbidității și mortalității acestor pacienți, și oferind șansa de a profita de cea mai bună calitate a vieții pentru mulți ani.
Astfel, se recomandă examinarea DXA femeilor cu vârsta peste 50 ani, bărbaților de peste 65 ani, persoanelor care au avut deja o fractură de fragilitate, persoanelor care au scăzut cu 3 cm în înălţime (față de înălțimea avută în tinerețe), persoanelor subponderale sau celor cu osteoporoză secundară, consecință a unui tratament cu cortizon mai mult de trei luni consecutiv, celor diagnosticate cu poliartrită reumatoidă, cu hipertiroidism sau cu hiperparatiroidism, celor care au afecțiuni sistemice (gastrointestinale, hepatice, renale) ce determină o absorbție deficitară a calciului, celor care consumă alcool, fumătorilor şi persoanelor care primesc tratament cu medicamente care pot determina pierderea de substanță minerală osoasă (heparina, medicaţie hipocolesterolemiantă sau anticonvulsivantă).
Se recomandă în special examinarea șoldului și a coloanei vertebrale lombare, acestea fiind reprezentative, din punct de vedere al structurii osoase, pentru întregul schelet, astfel încât, dacă se detectează prezența osteoporozei în aceste regiuni, se poate concluziona că aceasta afectează tot sistemul osos.
Există posibilităţi diverse şi eficiente de tratament al osteoporozei, dar diagnosticul precoce prin osteodensitometrie DXA şi prevenţia sunt în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidenţa fracturilor.