Ce tipuri de cancer beneficiază cel mai mult de radioterapie?
În principiu, de radioterapie pot beneficia toate cancerele de tipul tumorilor solide, precum și unele cancere hematologice (spre exemplu limfoame, mieloame, etc.). Bineînțeles, în funcție de histopatologia și caracteristicile specifice fiecărui tip de cancer, unele răspund mai bine ca altele la radioterapie. Altfel spus, unele cancere sunt mai radiosensibile, necesitând mai puține ședințe de radioterapie, în timp ce altele sunt mai radiorezistente, fiind nevoie de doze mai mari și tratamente mai îndelungate pentru a obține control local.
Cum funcționează RADIOTERAPIA?
Radioterapia utilizează raze X – radiații ionizante de înaltă energie pentru a distruge celulele tumorale. Aparatul de radioterapie (acceleratorul liniar) modulează fasciculul de radiații astfel încât să se livreze precis o doză cât mai mare la nivelul volumului țintă stabilit de către medicul radioterapeut și limitarea la maximum a dozei încasate de organele la risc din vecinătate.
Care este durata unui tratament?
O ședință de radioterapie convențională durează în jur de câteva minute și constă în poziționarea pacientului pe masa de tratament, achiziționarea imaginilor de verificare și livrarea efectivă a dozei. Numărul de ședințe necesar variază, însă, în funcție de tipul de cancer, caracteristicile histopatologice, localizare sau scopul tratamentului (preoperator, adjuvant, definitiv, paliativ, etc.). În linii mari, durata unui tratament de radioterapie convențională poate fi undeva între 2 și chiar 7 săptămâni.
Care sunt riscurile dacă pacientul amână tratamentul?
Amânarea tratamentului, atunci când există indicația clară pentru radioterapie, aduce cu sine o mulțime de riscuri. Boala poate progresa, iar șansele pentru obținerea controlului local sau efectuarea unui tratament cu viză curativă scad. De asemenea, toxicitățile asociate iradierii unor volume tumorale extinse sunt mai mari și mai greu de suportat de către pacient.
Ce efecte secundare sunt în funcție de localizare?
Radioterapia este un tratament loco-regional, dar asta nu înseamnă că este lipsită de efecte adverse. Acestea depind, în principiu, de localizarea tumorii sau a volumelor țintă de iradiat, însă și de particularitățile fiecărui pacient în parte. Câteva exemple de toxicități acute locale ar fi: iritarea și înroșirea pielii, în cazul tumorilor mamare; iritarea mucoaselor, dificultăți la înghițit, modificarea gustului și uscăciunea gurii în cazul cancerelor de sferă ORL; tulburări digestive, durere și disconfort urinar în cazul iradierii tumorilor pelvine (cancere de prostată, col uterin, rect, etc.). Ca exemplu de efecte adverse sistemice, putem aminti și posibilele toxicități hematologice ale radioterapiei, precum limfopenia, anemia, trombocitopenia, etc.
Din fericire, majoritatea efectelor adverse pot fi gestionate prin urmărire clinică atentă, monitorizarea periodică a parametrilor biologici, tratamente simptomatice locale și sistemice, dar, cel mai important, printr-o relație strânsă medic-pacient care să asigure o bună comunicare din ambele părți.
Sunt dureroase ședințele de radioterapie?
Pe scurt: NU! În timpul ședinței de tratament, pacientul nu simte absolut nimic, iar fasciculul de fotoni (raze X) este invizibil pentru ochiul uman. Pe lângă aceasta, înainte de începerea tratamentului propriu-zis, pacientul efectuează un CT de simulare a planului de tratament, unde se stabilește și poziția din timpul ședințelor de radioterapie; aceasta trebuie să fie nu doar reproductibilă pentru administrarea unui tratament corect zi de zi, ci și confortabilă.
Ce trebuie evitat în perioada tratamentelor?
Restricțiile ce țin de alimentație, stil de viață și conduită specifică pe parcursul ședințelor de radioterapie se stabilesc de către medic cu fiecare pacient în parte, depinzând nu doar de localizarea tumorii, dar și de caracteristicile unice ale acestuia (vârstă, sex, boli asociate, etc.).
Cum monitorizați ulterior rezultatul radioterapiei?
Pacientul ce termină tratamentul nu pierde contactul cu medicul, ci trebuie să revină la controalele periodice – așa-numitul „follow-up” sau urmărire. Efectuează de asemenea controale și consulturi de specialitate pentru evaluarea răspunsului clinic, precum și investigații paraclinice (imagistice și de laborator, markeri tumorali, etc.); toate acestea contribuie la cuantificarea răspunsului și dictează conduita ulterioară de urmat.