Problemele legate de consumul de alcool reprezintă o parte importantă a cazuisticii întâlnite în practica serviciilor de îngrijire medicală primară. Se estimează că până la 20% dintre persoanele care se adresează unui medic de familie şi până la 40% dintre pacienţii secţiilor de medicină generală şi chirurgie, fără diferenţe semnificative între specialităţi, au consumul de alcool la originea cererii de asistenţă medicală. România se situează în topul țărilor europene având un consum estimat la 14.4 l alcool pur/capita (la o medie europeană de 10,9 l/capita). Totuși, conform OMS (2010), o treime (32.4%) din populația adultă a României nu a consumat alcool în ultimele 12 luni. Aproximativ 55 de milioane de europeni adulți – 15% din populația adultă – se încadrează la un consum riscant de alcool (definit ca o medie de consum de minim 20g-40g de alcool pe zi pentru femei și 40 g-60g pe zi pentru bărbați). Consumul problematic de alcool este unul din cei mai importanți factori de risc pentru morbiditate, invaliditate și mortalitate. Este implicat cauzal în peste 200 de boli și afecțiuni.
În practica clinică, un consum problematic de alcool poate lua înfăţişări multiple, ducând adesea la nediagnosticare şi pierderea şansei de a se efectua o intervenţie cu adevărat eficace. Foarte adesea, pacienţii nu fac legătura între consumul lor de alcool şi problematica somatică şi/sau psihologică pentru care solicită un consult medical. De exemplu, vor raporta o simptomatologie gastrointestinală, dar nu vor menţiona un consum de alcool în cantităţi mari. Frecventă este şi situaţia în care pacienţii pur şi simplu nu realizează că beau cu mult peste limita admisă; în acest caz, simpla informare cu privire la cantitatea zilnică de alcool validată medical se poate constitui într-o intervenţie cu mare impact.
| PROBLEMA | PREZENTARE |
| COMPORTAMENTALǍ | Probleme familiale, de slujbă, legale; leziuni provocate de violenţa domestică, accidente sau alte acţiuni violente; probleme maritale; divorţ; rezultate şcolare slabe |
| PSIHIATRICǍ | Tulburări afective (de ex., depresie), tulburări de personalitate, alte tulburări legate de consumul de alte substanţe, inclusiv abuzul de nicotină |
| MEDICALǍ | Hipertensiune, acuze gastrointestinale, neuropatie, niveluri patologice ale enzimelor hepatice, macrocitoză, anemie, trombocitopenie, osteoporoză, disfuncţii menstruale, cancer de sân, boală hepatică terminală |
O categorie populaţională la care abuzul de alcool poate fi uşor trecut cu vederea este reprezentată de vârstnici. Spre deosebire de restul populaţiei, la vârstnici impactul social al consumului de alcool este mai limitat, în schimb primează efectele negative la adresa sănătăţii, uneori ascunse sub masca depresiei, tulburărilor de somn, accidentelor, simptome de tip confuzional.
În cazurile de dependenţă mai avansată, poate apărea sevrajul, ca urmare a reducerii sau a întreruperii bruşte a consumului de alcool (de ex. în urma unei fracturi cu imobilizare la pat). Acesta include cel puţin două din următoarele: hiperactivitate a SN autonom, tremor al mâinilor, insomnie, greaţă şi/sau vărsături, iluzii sau halucinaţii tranzitorii, agitaţie psihomotorie, anxietate, convulsii grand mal. Sevrajul complicat cu delirium tremens (DT), de obicei precedat de convulsii este o urgenţă şi trebuie tratat. DT netratat are o rată a mortalităţii de până la 20%.
S-a constatat că, din populaţia generală arondată unui centru de îngrijire medicală primară doar 50% dintre consumatorii problematici de alcool iau decizia de a face un consult, iar dintre aceştia 50% rămân nedepistaţi şi/sau nu sunt trimişi spre servicii specializate. De aceea, având în vedere eficienţa în timp a intervenţiilor precoce, se conturează mai clar rolul medicilor din serviciile de medicină primară sau din alte servicii medicale şi chirurgicale în screening-ul consumatorilor problematici de alcool.
Un sistem eficient de tratament şi îngrijire a pacienţilor cu probleme legate de consumul de alcool ar trebui să asigure, pe de o parte, o bună comunicare şi proceduri flexibile de trimitere de la un serviciu la altul, iar pe de alta, o bună relaţie cu restul sectoarelor medicale şi în primul rând cu cel de asistenţă medicală primară, de unde să fie recrutaţi pacienţii depistaţi în urma activităţii de screening. În prezent, este impropriu să discutăm despre un sistem românesc de tratare a problemelor legate de consumul de substanţe. Începând cu prevenţia primară şi sfârşind cu programele de reinserţie şi reabilitare a foştilor dependenți, diversele servicii funcţionează mai degrabă izolat unele de altele. Serviciile existente tind să fie accesate de pacienţi de obicei în situaţii de criză, detoxifierea este adesea singura intervenție disponibilă și, nefiind urmată de alte intervenţii psiho-sociale, rata recăderilor este mare. De aceea este necesară identificarea unor servicii post-detox care să preia pacientul după șederea în spital și să-i ofere programe structurate de tratament adecvate severității dependenței sale de substanță.
World Health Organization. Global status report on alcohol and health-2014. World Health Organization, 2014
Dr. Eugen Hriscu, medic specialist psihiatru.
