Dezvoltarea vorbirii începe din primele zile de viață și se construiește treptat din priviri, gesturi, sunete și cuvinte.
La început, bebelușul învață să răspundă la vocea adultului: plânsul se diferențiază, apare gânguritul, iar contactul vizual și intonația caldă devin primele lui „lecții” de conversație. În acest fel, creierul leagă emoțiile, chipurile și sunetele, punând baza limbajului.
Între 4 și 9 luni, gânguritul devine mai bogat, apar silabe repetate, iar copilul începe să imite vocea și ritmul vorbirii. Tot acum explorează intens cu gura, iar această activitate sprijină dezvoltarea musculaturii implicate mai târziu în articulare. În paralel, apare atenția comună: urmărește privirea adultului, caută obiecte și începe să lege obiectele de acțiunile lor, un pas important pentru viitoarele propoziții.
În jurul vârstei de 10–12 luni apare primul cuvânt cu sens și gestul de a arăta cu degetul, nu doar pentru a cere, ci și pentru a împărtăși interesul cu celălalt. Între 12 și 24 de luni, vocabularul crește, apar verbe simple și apoi combinațiile de două cuvinte. Rutinele clare, cuvintele puse peste acțiuni reale și jocurile care implică spațiul și timpul ajută limbajul să devină mai stabil și mai ușor de folosit.
Între 2 și 5 ani, propozițiile se lungesc, vocabularul se îmbogățește, iar copilul începe să construiască mici povești. Învață prepoziții, comparații, relații cauză-efect și poate povesti în ordine ce s-a întâmplat. Jocurile de secvențiere, imaginile cu acțiuni și „jurnalul zilei” susțin dezvoltarea fluenței, coerenței și organizării limbajului.
După 5–7 ani, limbajul devine tot mai mult un instrument de gândire: copilul explică, descrie, urmărește reguli, înțelege legături mai complexe și își construiește propriile narațiuni. Odată cu școala, apar citirea, scrierea și exprimarea mai clară a intențiilor, emoțiilor și ideilor.
Pe tot parcursul dezvoltării, merită atenție câteva semne:
-lipsa gestului de a arăta pentru a împărtăși,
-contact vizual slab asociat cu gesturile, absența combinațiilor de două cuvinte la 24 de luni sau dificultatea de a face față cerințelor de grup,
-mai târziu, semne esențiale în dezvoltarea vorbirii sunt incapacitatea copilului de a povesti ce a făcut la grădiniță sau la școală, lipsa descrierii personajului preferat, absența noțiunii de timp, agresivitate fizică, furie, hiperactivitate.
Aceste semne nu sunt etichete, ci motive pentru a solicita o evaluare atentă.
Nu există: copilului meu nu îi place.
Limbajul se naște din relație, din exercițiu, iar intervenția timpurie poate face o mare diferență.
Autor:
Psiholog clinician
Anca ROMAN
