Ce sunt competențele emoționale?
Competența emoțională este definită în literatura de specialitate ca fiind capacitatea de a recunoaște și interpreta emoțiile proprii și ale celorlalți, precum și abilitatea de a gestiona adecvat situațiile de încurcătură emoțională.
Există mai multe tipuri de competențe emoționale:
- Experiențierea (trăirea) și exprimarea emoțiilor – se referă la capacitatea de conștientizare a propriilor trăiri emoționale, la transmiterea adecvată a mesajelor ce presupun o încărcătură emoțională și la manifestarea empatiei;
- Înțelegerea și recunoașterea emoțiilor – se realizează prin identificarea emoțiilor pe baza indicilor non-verbali, prin denumirea emoțiilor (ex: sunt bucuros, sunt trist) și prin înțelegerea cauzelor și consecințelor emoțiilor;
- Reglarea emoțională – se referă la capacitatea de a utiliza strategii de reglare emoțională adecvate vârstei.
Dezvoltarea competențelor emoționale ale preșcolarilor.
În ceea ce privește modul în care se produce fiecare tip de competență emoțională, aceasta poate să difere în funcție de stadiul de dezvoltare în care se află copilul și de anumiți factori ce pot sprijini sau bloca dobândirea acestor competențe. Ca repere optime ale dezvoltării competențelor emoționale se evidențiază faptul că în jurul vârstei de 3-4 ani, copilul este capabil să își exprime emoțiile precum bucurie, furie, tristețe, teamă sau dezgust, își manifestă în general emoțiile exact așa cum le trăiește, ulterior după vârsta de 4 ani, poate să înțeleagă faptul că oamenii nu manifestă întotdeauna emoțiile pe care le simt. De asemenea, tot pe la această vârstă poate manifesta empatie față de stările emoționale negative ale celorlalți folosind gesturi (îmbrățișări sau mângâieri). Totodată, reușește să asocieze anumite situații cu anumite reacții emoționale, iar adultul îl sprijină pe copil pentru a înțelege cauzele reacțiilor emoționale. De cele mai multe ori caută apropierea fizică a unui adult pentru a se liniști. În jurul vârstei de 5-6 ani, poate respecta reguli de exprimare emoțională de exemplu „Nu râd când nu este cazul”, își manifestă empatia verbală prin afirmații de tipul „Nu fii supărat. O să treacă”. Apare recunoașterea expresiilor emoționale de bucurie, furie, tristețe, teamă, surprindere sau dezgust și cunosc mai multe denumiri ale emoțiilor precum surprindere, dezgust și rușine. Primesc în continuare sprijin din partea adultului pentru a identifica consecințele emoționale, însă pot înțelege cauzele unei emoții cu ajutor minim din partea unui adult.
Ce rol au competențele emoționale în mediul social?
Perioada preșcolară a copilului este evidențiată prin inițierea și menținerea în relații sociale, fapt pentru care are nevoie să își gestioneze propriile emoții și să le înțeleagă pe ale celorlalți.
Din practica mea profesională pot remarca faptul că procesul de învățare al copilului se poate îmbunătăți semnificativ dacă competențele sale emoționale sunt dezvoltate adecvat, ele pot avea ca scop activarea sau motivarea copilului pentru a-și atinge obiectivele propuse. De asemenea, acesta se poate adapta mai ușor în mediile sociale pe care le frecventează.
În cazul copiilor ce prezintă competențe emoționale mai slab dezvoltate se poate remarca apariția unor atitudini negative fața de activitățile educaționale în care sunt implicați și o lipsă a încrederii în propriile abilități de rezolvare a unor sarcini educaționale. De asemenea, pot întâmpina dificultăți în recunoașterea și adaptarea la emoțiile celor din jur, astfel se pot simți respinși de către copiii de aceeași vârstă.
Referință :
Catrinel A. Ștefan | Kálly Éva – Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid practic pentru părinți, Editura ASCR, Cluj- Napoca, 2010.
Autor: psih. clinician Andreia Vlășceanu
Asociația KinetoBebe
Recuperare Pediatrică
www.kinetobebe.ro