În prezent traversăm o perioadă unică în care ne confruntăm cu schimbări majore atât la nivelul felului în care ne desfășurăm activitățile, cât și la nivelul modului în care trăim și conviețuim. Odată cu instalarea pandemiei SARS-CoV-2 și în țara noastră, a fost necesară impunerea unor măsuri obligatorii cu scopul prevenției împotriva infectării cu noul virus.
Conceptul de nou, cât și urgența situației, nu au lăsat loc parcurgerii unei perioade de tranziție și adaptare treptată la noua realitate, fapt pentru care mulți dintre noi am resimțit o trecere bruscă de la ce consideram a fi o viață normală, la un trai împresurat de restricții.
Izolarea la domiciliu, reducerea interacțiunilor umane, închiderea grădinițelor/școlilor/ parcurilor, desfășurarea activităților școlare și profesionale în mediul online, purtarea măștii/mănușilor în spații publice, limitarea deplasărilor etc., sunt doar unele din schimbările majore care au avut impact asupra populației în toate aspectele vieții.
Desigur, dacă privim până în momentul de față, toate acestea au fost și sunt necesare, întrucât au contribuit la siguranța noastră din punct de vedere fizic. Dar oare putem spune același lucru și cu privire la sănătatea noastră psiho-emoțională?
Din punct de vedere psihologic, orice schimbare în viața omului poate provoca, inevitabil, emoții cu caracter destabilizator ce se răsfrâng asupra comportamentului și a acțiunilor sale. De regulă, atunci când intervin anumite evenimente ce ne tulbură cursul obișnuit al vieții, se instalează cu rapiditate stresul și/sau manifestări anxioase care, în funcție de gravitatea situației, pot ajunge să ne amenințe sănătatea psihică. În categoria celor mai expuși în situațiile acestea de criză se află copiii și adolescenții întrucât ei nu dispun de mecanisme de coping suficiente pentru a face față împrejurărilor stresante. Altfel spus, copilul sau adolescentul necesită sprijinul adultului, al familiei, pentru a depăși anumite situații provocatoare de stres și pentru a dobândi siguranță emoțională.
În urma evenimentelor stresante, copiii și adolescenții pot exterioriza o varietate de manifestări și sentimente similare cu cele ale adulților. Astfel, pot prezenta îngrijorări, frici, iritabilitate, atitudini negative, dificultăți de concentrare, anxietate sau manifestări de tip depresiv (sentimente de singurătate, deznădejde; insomnie sau somn prelungit; pierderea motivației sau interesului pentru activitățile obișnuite etc.).
Dacă privim spre perioada pandemică putem descoperi o serie de factori care ar putea determina dezechilibrul emoțional în rândul copiilor și adolescenților. Dintre aceștia amintim: schimbarea radicală a rutinei; folosirea în exces a dispozitivelor electronice (tableta/calculator/telefon); expunerea la un volum mare de informații din mass-media referitoare la noul virus; îmbolnăvirea în familie sau în proximitatea familiei; dezorganizarea mediului familial; limitarea posibilităților de joacă și mișcare etc.
Toate acestea, și nu numai, contribuie la schimbări de comportament în rândul celor vulnerabili, și se pot menține în timp, sau agrava, în situația în care mediul familial nu reprezintă pentru cei mici o sursă suficientă de stabilitate emoțională. În acest caz este recomandată intervenția psihologică, ce vine în sprijinul copilului/adolescentului și a familiei acestuia.
Neglijarea și/sau ignorarea schimbărilor de comportament și a manifestărilor emoționale ale copilului/adolescentului prin lipsa unui suport psihologic, pot conduce la instalarea treptată a tulburărilor psihice (tulburări de comportament disruptive; tulburări de conduită; tulburări de alimentație; ticuri; tulburări anxioase etc.).