Stima de sine este un aspect esențial al dezvoltării emoționale armonioase a individului. Ea influențează pe termen lung comportamentul, starea de bine și capacitatea de a face față provocărilor.
Deoarece stima de sine este esențială în obținerea unei vieți satisfăcătoare, ea acționând ca un scut împotriva diverselor probleme externe ce amenință integritatea individului și ca factor motivațional pentru obținerea anumitor succese, ea este, de cele mai multe ori, corelată cu frica și anxietatea.
Impactul stimei de sine scăzute asupra copiilor poate fi semnificativ, afectându-le atât dezvoltarea emoțională, cât și comportamentală.
Atunci când copiii nu au o stimă de sine adecvată, ei pot deveni mai vulnerabili la anxietate, deoarece nu se simt capabili să facă față provocărilor zilnice. Fără acest „scut” al stimei de sine, copiii pot percepe situațiile noi sau neprevăzute ca pe o amenințare, ceea ce poate duce la frici excesive, evitarea activităților sau chiar comportamente de retragere socială.
Mai mult, o stimă de sine scăzută poate împiedica dezvoltarea abilității copilului de a înfrunta eșecurile și de a învăța din greșeli. Copiii care nu se simt încrezători în propriile abilități pot avea tendința de a renunța rapid în fața dificultăților sau de a dezvolta un sentiment de neputință. Aceasta poate duce la o spirală negativă, în care anxietatea crește pe măsură ce copilul percepe situațiile ca fiind extrem de dificile.
În plus, lipsa unui sentiment de valoare personală poate afecta relațiile sociale ale copilului. Copiii cu stimă de sine scăzută pot avea dificultăți în a interacționa cu ceilalți, pot deveni mai izolați și pot avea un comportament mai inhibat în grupuri. De asemenea, aceștia pot dezvolta o autoapreciere negativă, ceea ce poate influența modul în care se percep pe ei înșiși în raport cu ceilalți și cu mediul înconjurător.
Astfel, stima de sine scăzută poate avea efecte de durată asupra copilului, afectând nu doar comportamentul acestuia, ci și modul în care gestionează emoțiile și relațiile sociale. De aceea, sprijinul și încurajarea constantă din partea părinților, educatoarelor și celor din jur sunt esențiale pentru a construi o bază solidă de încredere și securitate emoțională la copii.
În acest context, evaluarea psihologică este un pas esențial în procesul de intervenție pentru copiii cu stimă de sine scăzută, deoarece ajută la identificarea cauzelor profunde ale acestei stări și la înțelegerea modului în care aceasta afectează dezvoltarea emoțională și comportamentală a copilului.
După realizarea evaluării, psihologul clinician poate crea un plan de intervenție personalizat, care include sesiuni de consiliere, dezvoltarea abilităților sociale și recomandări pentru părinți și profesori. Aceste intervenții sprijină creșterea încrederii în sine și contribuie la crearea unui mediu susținător, facilitând o dezvoltare emoțională și socială echilibrată.
Autor: pshiolog Andreea Dumitru
Asociația KinetoBebe
Recuperare pediatrică
