Cum ați descrie relația dumneavoastră cu pacientele diagnosticate cu cancer mamar, din perspectiva unei experiențe acumulate timp de 20 de ani?
Ca medic, în tratamentul afecțiunilor oncologice, nu numai actul chirurgical reprezintă o provocare. Fiecare caz este o experiență aparte, care te impresionează diferit, oferindu-ți o experiență profesională dar și una de ordin uman, emoțional pentru care poți fi sau nu pregătit. Fiecare caz este o “poveste” pe care pacienta o aduce cu sine. Odată atrași în aceasta, noi, medicii devenim personaje episodice, rolul nostru fiind de aliat în lupta cu boala, care nu este altceva decât un drum inițiatic, o experiență nouă cu care majoritatea bolnavilor nu s-au mai confruntat. Punctul culminant ne surprinde în momentul operator, definitoriu pentru ceea ce va urma, pentru că rezultatul actului chirurgical sau ceea ce reușim să “găsim” în interior va dicta ceea ce trebuie făcut în continuare – tratament adjuvant, radioterapie, recuperare medicală, etc, sau pur și simplu reluarea vieții normale. Ceea ce mă motivează pe mine, personal, poate să difere de la un moment la altul. În acest „ne-ocupăm-de-cancerul-de-sân” nu există nici o clipă de monotonie. Sunt cazuri care te pot solicita în mod diferit, care ridică un interes aparte din punct de vedere al frecvenței cu care este întâlnită forma de cancer, cine s-a mai întâlnit cu el și care a fost atitudinea. Chiar și după ani de zile de chirurgie a cancerului mamar, încă sunt cazuri care te învață ceva nou. Această diversitate în experiența de chirurg te motivează și oricât de multe cazuri ai văzut tot nu poți spune că le-ai văzut pe toate.
Care este noua conduita propusă de medicina modernă, în tratarea cancerului mamar?
Medicina modernă ne propune o perspectivă nouă, cu focus pe pacient mai mult decât pe patologie. Fiecare caz aduce o multitudine de date care țin atât de natura corpului uman cât și de obiceiurile și stilul de viață ale acestuia. De aceea și patologia se poate manifesta diferit. De aceea este nevoie de o abordare personalizată pentru a putea obține cel mai bun răspuns la tratament. Vestea bună însă este că tehnologia a avansat și că diagnosticul imagistic ne oferă date de o înaltă acuratețe care pe noi chirurgii ne ajută foarte mult în luarea decizie chirurgicale. Un alt „must” în medicină sunt tehnicile minim invazive care oferă pacientului o recuperare mult mai ușoară și rapidă. Este destul de greu să treci de la teoria Halstediană, cea radicală, la chirurgia oncoplastică și reconstructivă, pentru multe persoane, dar pentru noi este o regulă să trăim în timp cu progresele chirurgicale.
Cum și-a pus amprenta evoluția tehnologică în domeniul dumneavoastră?
În 2011 am efectuat în premieră pentru România biopsia/excizia tumorilor mamare vacuum asistată (VABB) cu un dispozitiv ultra modern și apoi excizia tumorilor cu radiofrecvență prin incizii foarte mici. Am observat la momentul respectiv utilitatea acestor metode pentru paciente/pacienți (pentru că există și bărbați care pot avea tumori mamare) dar am perceput o dificultate de a înțelege cu exactitate ce reprezintă acest progres, aceste tehnici noi. Foarte greu s-a înțeles că pentru tumorile maligne aceste proceduri sunt folosite numai pentru diagnostic și nu sunt suficiente ca metode de tratament. Din cauza acestor dificultăți de înțelegere am renunțat la aceste proceduri și am rămas la stadiul de „o poveste frumoasă” și să recomand pacientelor centre de referință din străinătate unde se pot face. Referitor la metodele de diagnostic, dacă este folosită tehnologia modernă și mă refer în special la mamografele performante, care din fericire s-au înmulțit și la noi în țară, care pot descoperi leziuni de dimensiuni foarte mici, atunci cancerul poate fi descoperit într-un stadiu incipient. Acest lucru poate salva cazul de consecințele evolutive neplăcute ale bolii și de ce nu, și de efectele neplăcute ale tratamentului și chiar și de operația radicală.
Referitor la cancerul ereditar, sunt testările genetice pentru mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2 disponibile în România?
Testarea genetică este utilă în cazul pacientelor cu antecedente în familie. Dacă o persoană care are în familie un caz de cancer mamar, poate efectua această testare și astfel scapă de stresul că moștenește această boală. Lucrurile se schimbă atunci când gena este pozitivă și mai sunt și alți factori de risc asociați. În acest moment intervine sfatul genetic care poate evalua un risc relativ de a dezvolta un cancer mamar și de a aproxima când este bine să se facă o mastectomie profilactică astfel încât să reducem semnificativ riscul de apariție a cancerului mamar. În cazul pacientelor tinere cu cancer mamar, cu vârste de 20-35 ani, ne putem gândi că există o componentă genetică ce a dus la apariția de la această vârstă a bolii. Prezența mutațiilor genetice la această categorie de vârstă ne poate obliga la efectuarea unei mastectomii bilaterale, desigur cu acordul pacientei și in același timp cu informarea existenței posibilității efectuării de reconstrucție mamară. Echipa noastră beneficiază de specialiști pentru fiecare activitate care completează tratamentul
Recomandați reconstrucția mamară a fi făcută în aceeași intervenție cu mastectomia sau este necesară o perioadă de recuperare după îndepărtarea tumorii?
Atunci când se poate realiza reconstrucția imediată este bine să se facă pentru că se obține un rezultat estetic convenabil, nefiind necesare reintervenții de amploare pentru corectarea defectelor. Reconstrucția tardivă se poate face după terminarea tratamentului oncologic și remiterea efectelor secundare ale tratamentului și în special cele ale radioterapiei.
